Mă cazasem de vreo două ceasuri în pensiunea la care stau adesea când vreau să mă bucur de singurătate în voie. Specialiștii spun că atunci când te simți bine doar cu tine, toată lumea se poate simți bine cu tine. Nu vă gândiți la prostii. Sunt o doamnă cu mintea la cap. Marea este foarte aproape de pensiunea cu pricina și pot să merg să mai vorbesc de una și alta cu ea. Suportă și nu trage concluzii pripite. De mare, vorbeam.
Bucătăria din pensiune, ca peste tot, este comună, așa că, la sosire, călcasem pe picior o doamnă tânără, care îi pregătea ceva de mâncare partenerului. Bărbatul privea doar în farfurie, dus pe gânduri, prea abătut pentru locul în care ne aflam. Voiam să adorm când, din camera învecinată, au prins a se auzi țipete și bubuituri, ca și cum ar fi fost o luptă, sau cineva ar fi urnit mobilierul din loc. Hm, ce să fie? Am început să mă neliniștesc. Mi-am acoperit capul cu perna. Inutil. Noaptea mea a fost neagră.
De vreo două ori am vrut să sun la urgențe. Vedeam peste tot polițiști salvatori (ducă-se pe pustia neagră!) și o compătimeam pe săraca femeie. Să nu strângi de gât bestiile astea de bărbați?, cugetam. Dimineață am ieșit cu părul vâlvoi și ochii cât cepele, să beau o cafea. În bucătăria comună.
Încet, cu pas de șoricel, bărbatul pe care îl văzusem cu o seară înainte, a deschis ușa, pășind cu sfială. ”Domniță, vă rog, mă ajutați?”, mi-a zis. ”Pardon?”, am exclamat eu, privind stupefiată vânătaia de sub ochiul drept al omului. ”Soția mea e de-o gelozie bolnavă! Posesivă! Nebună! Mă ține legat! Mi-a zis că mă lasă liber doar dacă află că m-am îndrăgostit de alta.”, a continuat pe nerăsuflate bărbatul. ”Și?”, am întrebat eu. ”M-am gândit să-i spun că vă iubesc pe dumneavoastră! Că am adus-o aici doar cu scopul de a vă vedea. Nu am altă scăpare. Vă văd femeie cu inimă bună. Mă ajutați? ”, a bâiguit omul. ”Ce tot turui, omule? Ești dus cu sorcova? Vrei să mă bagi în belea?”, am replicat eu.
Ușa s-a deschis din nou și în prag a apărut doamna. ”Aha, vorbești despre mine!”, aproape că s-a înfipt cu totul în masa la care stăteam. ”Codruța, (o chema Codruța!) ea e femeia pe care o iubesc!”, a îngăimat omul, cu degetul arătător îndreptat spre mine. Eu, cu părul vălvoi și ochii cât cepele. Ea m-a analizat cu încetinitorul. Pe cuvântul meu că, deși era caniculă, în momentul acela nici muștele nu zburau. ”Ce vorbești, bre? Alta mai frumoasă n-ai găsit? Vino încoace, să-ți scot eu iubirea din cap!”, a zbierat ea.
Nu am putut face nimic pentru bietul bărbat, care s-a retras spăsit, cerându-i iertare femeii. Ea s-a întors o clipă spre mine și mi-a zis: ”Nu era de ajuns că trebuie să mă păzesc de astea tinere! Și voi astea, mai coapte, umblați după bărbații altora! Rușine!”. Au plecat în aceeași zi din pensiune.
Mă gândesc și astăzi la ei. E de râs sau e de plâns? Să faci un ocol, în care să închizi persoana iubită, mi se pare cea mai mare nebunie! A fost singurul bărbat cu ochiul vânăt pe care l-am văzut. Cine știe câți or mai fi în spatele ușilor închise? De atunci, când văd un barbat privind în gol și o femeie țanțoșă, îmi vine să sun la urgențe.
Pe Mălina o găsiţi întreagă aici şi aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea, compasiunea și blândețea
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
