Amanta neprofesionistă din povestea noastră se numește… ei bine, nu-i putem spune numele, așa că-i vom zice Alma, că și-așa îi place să mai tragă cu coada ochiului la telenovele. „Alma” înseamnă „suflet” și este corect să-i spunem așa, deoarece are mai mult suflet decât rațiune. Sau simțire – vorba cărții. De fapt, rațiunea în povestea noastră nu există deloc, deoarece Alma noastră a sacrificat-o pe altarul iubirii ei neîmpărtășite, dar nemaiauzit de romantice.
Dar să nu devenim prea poetici, de dragul poveștii noastre, și să vedem ce s-a întâmplat, înainte să căscăm iar gura la o poveste cu și despre amantlâcuri.
Alma l-a întâlnit pe dl X, un domn nu foarte arătos, nici din cale afară de inteligent, nici generos și nici dotat, în schimb, foarte căsătorit, cu copii, cățel și tot ce mai e pe la casa omului cu verighetă.
Când s-au întâlnit? Eheee, acum 8 ani. Mulți? Puțini? Vedem…
À bout de souffle, 1960, Jean-Luc Godard
Marea iubire alimentată de sentimentul de interzis dintre Alma și dl X a continuat, căci dl X i-a promis Almei că divorțează și că, evident, ea e adevărata iubire a vieții lui complicate. Almei nici prin cap nu i-a trecut să se îndoiască de cuvintele unui bărbat așa de integru ca dl X, așa că a așteptat cu răbdarea cu care așteaptă un cățeluș să-i deschizi ușa într-o zi ploioasă.
În fiecare an, dl X i-a spus că divorțează, dar, iată, au trecut 8 și el este tot la fel de căsătorit. Fiecare pretext al lui a fost înghițit cu tot cu linguriță de Alma noastră. Ei, poate îți imaginezi că Alma o fi vreo femeie urâtă care așteaptă, căci altfel nu i-ar ridica fusta nici vântul din Dobrogea. Nu și nu. Alma este o femeie frumoasă, realizată financiar și divorțată de un deceniu.
Alma noastră așteaptă în continuare ziua în care dl X va divorța, fără să se întrebe o dată: de ce ar divorța dl X când are și capra, și varza? Mai ales varza. Alma noastră așteaptă cu paharul cu vin în mână în fiecare sărbătoare în care dl X este plecat cu familia, se uită pe geam și suspină. Suspină și așteaptă, trăind în secret o poveste pe care doar ea o vede romantică.
Cu un exercițiu de imaginație, înțeleg amanta profesionistă care se duce în călătorii sponsorizate de vreun bărbat căsătorit și generos, pe acea amantă de profesie care are unghiile îngrijite, nu se complică ea cu plozii altora, își vede de hobby-uri și se îmbracă după jurnalele de modă… dar zău dacă o înțeleg pe Alma.
La un calcul simplu, Alma are peste 40 de ani, ceea ce înseamnă că între ea și partea de bătrânețe în care te rogi să nu ajungi în Pampers nu este așa de mult. Câți ani? Ai făcut și tu socoteala? Are Alma timp de așteptat pentru o așa mândrețe de bărbat? Se întreabă Alma vreodată dacă ea s-ar fi purtat astfel cu cineva pe care l-ar iubi? De câte drame s-ar scuti Alma dacă s-ar duce la terapie și ar înceta așteptarea unui bărbat care o duce cu preșul pe care ea zboară mai ceva ca Aladin?
Dacă te întrebi de ce bărbații se poartă incorect și neasumat cu femeile, eu te întreb pe tine: „De ce nu s-ar purta, atât timp cât există Alme?”
Da, da, înțelegem că am avut părinți neiubitori, că avem stima de sine praf, că Alma poate a avut o copilărie nefericită, că este un om bun, că… că… Dar trebuie să mai înțelegem ceva: că timpul nu așteaptă după noi și după alegerile noastre, pardon, scuzele noastre. Tic-tac.
Guest post by Natașa Alina Culea, scriitor, realizator TV, coach, lector de scriere creativă
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sfaturile unei mame pentru fiul ei căsătorit
Nu e deloc roz să fii soție înșelată…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
