Alina și Nicolae de Roumanie au devenit soț și soție în urmă cu trei luni, când toată țara a participat sufletește la prima nuntă princiară pe care a găzduit-o România după 87 de ani de la nunta Principesei Ileana.
În primul interviu de după marele eveniment, Alina și Nicolae de Roumanie povestesc despre momentele magice, emoții, mesaje simbolice și momentul în care va veni așteptatul moștenitor.
Cum ar începe povestea prințesei și prințului, așa cum ați spune-o nepoților?
Alina de Roumanie: Probabil că ar începe cu cererea în căsătorie. (râde)
Prințul Nicolae al României: Am decis să o cer în căsătorie puțin altfel decât se aștepta ea. Adică am cerut întâi binecuvântarea părinților.
Ne aflam în România, venisem pentru scurt timp din Anglia, unde locuiam atunci. Alina era plecată în oraș, iar eu, acasă, am deschis subiectul, cu multe emoții, desigur, și le-am cerut binecuvântarea părinților. Ei au fost fericiți și încântați, atât părinții, cât și fratele Alinei.
Apoi a fost o provocare să găsesc inelul potrivit. Când aleg bijuterii, un an de zile poate fi insuficient pentru a găsi ceva pe placul meu.
Mi-a fost de ajutor faptul că la ultima aniversare am reușit un cadou special: o pereche de cercei, cu safire pe care le aveam de mulți ani, de când ajunsesem în Sri Lanka. Iar acest cadou am simțit că i-a plăcut extrem de mult. Așa că tot ce am făcut a fost să continuu în aceeași notă cu inelul de logodnă. Mărturisesc însă, cel mai complicat a fost să găsesc safire de aceeași culoare cu a cerceilor. A fost dificil, dar am reușit. Iar toate aceste planuri și frământări le-am avut fără ca Alina să bănuiască ceva.
Alina de Roumanie: Lucru neobișnuit, pentru că de regulă nu îmi scapă lucrurile de acest gen. Eram, este adevărat, într-o perioadă foarte aglomerată la birou, nu am avut timp să mă gândesc prea mult la agitația din jur și să realizez că el plănuiește ceva.
Prințul Nicolae al României: M-am folosit de contextul aniversării a doi ani de relație. Așa că, într-o zi am anunțat-o: „mâine plecăm, te iau direct de la birou și mergem într-un loc surpriză”. Sigur că m-a copleșit cu întrebări, dar nu am cedat cu niciun detaliu. „Vei ști, când vom ajunge!”, atât i-am spus.
Cred că o oră și ceva m-a întrebat încontinuu unde mergem, cât durează drumul, ce facem acolo. La un moment dat a scos o hartă, în încercarea de ghici destinația după direcția în care mergea. Fără nicio șansă, desigur. (râde)
Alina de Roumanie: Veneam după o zi complicată la birou, așa că la un moment dat am renunțat să mai întreb. Știam că urmează să sărbătorim și bănuiam că se întâmplă ceva. Dar nu aveam nici cea mai mică idee despre adevăratul plan.
Prințul Nicolae al României: Locul în care trebuia să ajungem este cea mai frumoasă regiune pe care cred că o are Anglia, Cornwall. Nu era prima dată când eram acolo cu Alina. Cu un an înainte petrecusem câteva zile în aceleași peisaje superbe. Este locul meu preferat din lume: liniștit, solitar, cu plaje superbe.
Am ajuns după vreo patru, cinci ore. Eram lihniți de foame și extrem de obosiți. La hotel însă ne aștepta o cameră plină de flori. Mai mult decât atât, pe un cartonaș era scris Miss de Roumanie, pentru că numele de familie este de Roumanie.
Alina de Roumanie: Am văzut cartonașul, dar am crezut-o doar o eroare amuzantă. Nici atunci nu am realizat ce punea la cale.
Cred că, de fapt, mă așteptam să discutăm întâi despre căsătorie și abia după aceea să vină cererea. Noi vorbim despre orice foarte deschis și mi se părea natural să discutăm despre asta. Dar a fost mult mai bine așa. (râde)
Prințul Nicolae al României: I-am propus să ne trezim la răsărit și să mergem pe plajă. Am pus alarma să sune, aveam o sticlă de șampanie special pregătită, și inelul, practic totul era pus la punct.
Alina de Roumanie: Cred că era ora patru și jumătate, cinci dimineața când ne-am trezit. Eram încă buimacă de somn. Dar mărturisesc că răsăritul este superb acolo: o lumină rozalie ireală, magică. M-a vrăjit.
Prințul Nicolae al României: Eu am început să scriu pe nisip, dar Alina era ocupată să facă poze. (râde)
Alina de Roumanie: Începuseși să scrii te iubesc și te-am lăsat în pace. În plus, cerul era absolut splendid.
Dar când m-am întors și l-am văzut în genunchi, lângă mine, cu mâna întinsă și cu inelul superb în fața mea, am rămas fără răsuflare. Pe nisip scria Te iubesc. Marry me!
A fost un șoc, am început să plâng și cred că a fost cel mai frumos moment pe care puteam să îl trăim.
Dacă ne întoarcem și mai mult în timp, cum v-ați cunoscut?
Alina de Roumanie: Ar trebui să ne întoarcem în anii 2012 sau 2013. Lucram în Germania atunci însă aveam proiecte și în țară. Și, cumva, a ajuns la urechile mele faptul că nepotul Regelui Mihai a venit înapoi în România și face lucruri frumoase pentru țară, se implică în proiecte cu tineri și este extrem de activ social.
Știam de Casa Regală, de familia regală, dar știam că nu aveau o mare legătură cu tinerii.
La un moment dat am auzit că prințul organizează un tur pe bicicletă și am decis să mă implic și eu. Eram pasionată de ciclism, aveam mai multe idei despre cum aș putea să ajut tinerii, mama este învățătoare, deci am avut întotdeauna o legătură cu educația sau proiectele pentru tineret. În plus, începusem masteratul pe integrare europeană, în București, la SNSPA, și avem nevoie să stau mai mult timp în țară.
Ne-am cunoscut la acel tur de ciclism și ușor-ușor s-a legat o prietenie trainică, iar asta cred că a contat cel mai mult.
Citește tot interviul aici.
Citiţi şi
Ce să scriu în CV la competențe și abilități sociale
Vrei să te angajezi? Citește despre importanța unui CV bine făcut
