Primul meu laptop se numea Tiktin. Al doilea, Milescu Spătaru. Era cam trădător, ce-i drept. Al treilea, Sora-lui-Shakespeare. E discret și eficient. Primul meu motan s-a numit Bob Marley. Următorul a fost Picasso. Prietena lui portocalie se numește Blue. Câinele era Karenina, nu după Anna, ci după, știți voi, câinele din Insuportabila ușurătate… a lui Kundera. Primul inorog al fiicei mele a fost Matilda, pentru că l-a primit după ce a citit cartea lui Roald Dahl. Avea și o girafă mov pe care o căra după ea pe la patru ani, Emily Dickinson. Mă lua repede când îmi cerea numele jucăriilor, asta a venit atunci, știu, heh … Am un șezlong pe care l-am botezat Balzac, pentru că e mare și gros. Nu foarte confortabil. Hamacul e Madame Bovary. Am două mușcate, Ismail și Turnavitu, ele știu cum cresc, eu nu prea … și un leandru, Modigliani, crește ușor deplasat de o vertebră. Copacul de bougainvillea a fost numit Orlando, pentru că avea două tipuri de flori, roșii și roz. Nu mai are, nu știu de ce, așa că mă gândesc să îi zic Zauberberg pentru că are două ramuri care cresc neverosimil spre tavan. Trotineta a fost inițial Lolita, dar e prea generoasă și cooperantă și atunci i-am zis Nelolita. Neinspirat, zic. Am acest prost obicei. Să dau nume obiectelor. Cred că se moștenește. În timpul bacalaureatului, fiica mea l-a numit Harap-Alb pe un motan pe care îl întâlnea des. Și pe o altă pisică din vecini Farmazoana. Eh… Planta de aloe pe care și-a cumpărat-o acum două zile poartă numele unui arhitect contemporan de succes.
Sursă foto: casa.acasa.ro
Laptopul se numește Blueberry-Muffin. „Stau în Balzac și citesc Shafak”, sună într-un mare fel, nu? „Obișnuiesc să dorm în Madame Bovary” e neprețuit. „Udă-l tu pe Modigliani” sau „Hai să ne dăm cu Nelolita” îmi fac ziua frumoasă. Nu mă pot hotărî dacă aparatul nou de cafea e Nabokov sau Pamuk. Llosa e filtrul de aer. E neobosit și răspândește nenumărate arome. Am o umbrelă de soare Murakami. E exotică și plăcută. Cum ar fi: „L-ai pus în priză pe Nabokov?”. „Nu încă, iubito! Stai să termin cu Picasso”. Am în balcon două șezlonguri albe, Pâine și Unt. Telefonul e Alice, rolele sunt Limp și Bizkit, lampadarul e 1001-de-nopți. Mă gândesc mereu că, dacă o să fac Alzheimer, nu o să uit numele astea. Sunt ale obiectelor din casă și din jur. Nu le pot uita tocmai pe astea. O să uit altele. Neimportante. Sau o să mă trezesc într-o zi și o să întreb: „Alice? Who the f*ck is Alice?”
Pe Ohara o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
“Mă iubești?””Nu, nu te iubesc.”
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
