Regăsim mai toate virtuțile unei ‘povestiri de modă veche’ în drama istorică a lui Nikolaj Arcel, Bastarden. Regizorul danez și uimitorul Mads Mikkelsen, după convingătoarea colaborare din 2012 cu A Royal Affair, demonstrează încă o dată că dramele de epocă pot și viguroase, dar și emoționante. Totuși, Bastarden nu este un film optimist. Chiar titlul de oferă primele indicii. În cazul acestei epopei istorice daneze, titlul său original este Bastarden , care se traduce „Bastardul”, deși – la nivel internațional – este cunoscut și ca Țara Făgăduinței. Ambele titluri par corecte. Indiferent de titlul sub care o găsim, această peliculă merită interesul oricărui spectator, deoarece prezintă performanțe actoricești puternice, o imagine impecabilă, dar și un pic de violență care împiedică această dramă de epocă să fie plictisitoare.
Știm deja că Hollywood-ului îi place să face din Mikkelsen un răufăcător. Totuși, aspectul său atrăgător, distinctiv se potrivește, de asemenea, unui om de frunte, ivit din Danemarca veacului al XVIII-lea. Nimeni nu va fi surprins să afle că Mads Mikkelsen a prezentat o altă performanță puternică și nuanțată aici, dar merită – totuși – menționat. Mikkelsen este un actor puternic și experimentat, atât în țara sa, cât și în străinătate, a cărui privire de oțel funcționează de minune pentru acest personaj încăpățânat care se înmoaie treptat și își dă seama că ambiția nu este totul.
În acest western nordic, descoperim un erou hotărât să cultive sălbăticia din Iutlanda împotriva tuturor opreliștilor. Acțiunea este plasată în Danemarca în anii 1700 și urmărește parcursul unui soldat sărac, pe nume Ludwig Kahlen (interpretat de Mads Mikkelsen), care are un plan menit să-i modifice statutul social. Așadar, în 1755, căpitanul Ludwig Kahlen (Mikkelsen) este hotărât să cucerească Jutland Heath, o întindere vastă de pământ sălbatic, în numele regelui danez, dar și pentru o minunată recompensă: propriului său titlu nobiliar. Înțelegerea are loc între Ludwig și trezoreria regelui. Deși misiunea de a cultiva un ținut sterp pare cvasi-imposibilă, este și o modalitate de a-l sătura pe rege, al cărui chip nu îl vedem niciodată, dar a cărui voce pare a fi cea a actorului Mikkel Boe Følsgaard. În schimb, Ludwig vrea să fie un proprietar de pământ cu servitori și cu acel titlu nobiliar mult dorit.
Autoritățile sunt de acord cu termenii lui. Doar că teritoriul pe care Kahlen pune ochii pentru a-l îmblânzi îi aparţine nemilosului Frederick de Schinkel. Când se vede nevoit să angajeze muncitori fugari, inclusiv pe menajera Ann Barbara (Amanda Collin) și câțiva haiduci din pădurea vecină, intră în conflict cu acest Frederik De Schinkel (Simon Bennebjerg). Încet-încet, Ludwig se trezește luptând nu numai pentru pământul său, ci și pentru propria sa viață, cât și pentru viața celor de care s-a apropiat cel mai mult.
Un alt rol spectaculos este și cel preluat de Simon Bennebjerg, care întrupează un aristocrat diavolesc, proprietarul de pământ. Bennebjerg face o treabă excelentă ca antagonist dezgustător al lui Mikkelsen / Ludwig. Astfel, ni se prezintă un răufăcător cu adevărat detestabil în De Schinkel al lui Bennebjerg („De” a fost autoproclamat pentru a-l face să sune mai important). Alte performanțe actoricești notabile din film sunt oferite de Amanda Collin și Melina Hagberg. Amanda Collin o interpretează pe menajera lui Ludwig, care, alături de soțul ei interpretat de Morten Hee Andersen, a scăpat de capturarea lui De Schinkel. În vreme ce Melina Hagberg joacă rolul unei fetițe drăguțe care face parte dintr-un grup de haiduci cu care Ludwig trebuie să lucreze fără reticență. Distribuția este grozavă, în cea mai mare parte scandinavă, îi cuprinde pe Gustav Lindh (Dronningen ), Magnus Krepper (Før Frosten) și pe Kristine Kujath Thorp (Den Store Stilhed ), printre mulți alții. Una dintre principalele realizări pentru Arcel aici este că a creat sau re-creat o lume bine realizată a Iutlandei anilor 1700. Regizorul și directorul de imagine Rasmus Videbæk surprind cu acuratețe peisajul dur. Este un film uimitor, care te invită la reflecție prin imaginile sale.
Există o secvență memorabilă după ce titlul a apărut pe ecran, când Videbæk filmează împrejurimile pentru a evidenția singurătatea și condițiile precare în care se află Ludwig. Trecem cu mare grabă de la sezon la sezon sau de la o stare a vremii la alta, apoi vedem un surprinzător atac. Evident, fiind o dramă istorică, avem posibilitatea de a vedea clar cât sunt de divizați aritocrații de cei mai puțin norocoși. Sunt nenumărate scene în care Ludwig lucrează, cu un efortul sfâșietor, pe care îl depune pentru cultivarea solului și la curățarea stâncii prin vânt, ploaie, soare și zăpadă. Este evidentă disperarea de a face ceva din el însuși. Reușita filmului vine și din faptul că, pe măsură ce Ludwig începe să realizeze că nu poate fi un efort individual, că familia pe care o găsește pe parcurs înseamnă pentru el la fel de mult ca orice titlu nobiliar. Mads Mikkelsen este de-a dreptul magnetic în ipostazierea lui Ludwig. Este stoic și rezervat, dar și plin de emoție. Ochii, chipul expresiv și felul în care se poziționează față de ceilalți îi conferă personajului atât de multă profunzime, în ciuda faptului că nu vorbește prea mult. Eroul întrupat de acest uimitor actor este, în esență, o persoană decentă, un contrast de forță și vulnerabilitate.
Desigur, filmul nu are un ritm rapid, iar vizionarea devine un amestec ciudat deoarece i se oferă mai mult timp emoției, pentru a respira și a se dezvolta. În egală măsură, Bastarden este extins, dar și intim, acoperă o suprafață extinsă de pământ, dar pe care se desfășoară povestea unui singur om. Contrastele se mențin, fiind atât un film istoric, cât și unul epic, dar departe de genul „epopee istorică”. În schimb, este o dramă mult mai insulară despre Ludwig, familia lui și cât de haotice pot deveni lucrurile atunci când ești concentrat doar pe un obiectiv.
Pelicula semnată de Nikolaj Arcel este o realizare în cinematografia daneză, o poveste despre ascensiunea socială și confruntarea cu propria umanitate, o întorsătură distinctiv daneză realizată cu pricepere în zona western-ului. Bastarden este șerpuitor și nu se grăbește să livreze doar situații dramatice, are și multă emoție. De departe, filmul rămâne ancorat de un Mads Mikkelsen cu adevărat impresionant. Există frumusețe în toată posomoreala lui și, la fel ca primul mugur de frunză verze, merită efortul de a-l urmări.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Nikolaj Arcel
Scenariul: Nikolaj Arcel după romanul The Captain and Ann Barbara de Ida Jessen
Montajul: Olivier Bugge Coutté
Imaginea: Rasmus Videbæk
Muzica: Dan Romer
Distribuția:
Mads Mikkelsen – Ludwig Kahlen
Amanda Collin – Ann Barbara
Simon Bennebjerg – Frederik Schinkel
Melina Hagberg – Anmai Mus
Kristine Kujath Thorp – Edel Helene
Gustav Lindh – Anton Eklund
Morten Hee Andersen – Johannes Eriksen
Thomas W. Gabrielsson – Bondo
Durata: 127 min.
Data premierei internaționale: 31 august 2023
Citiţi şi
Mads Mikkelsen în Bastardul, un alt fel de rege care renunță la tot pentru o femeie
Masculinitatea toxică – The Power of the Dog
Mini-GHID pentru a-ți face prieteni odată ce te-ai mutat în Danemarca
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
