“Oamenii mă întreabă atunci când mergi să realizezi un material, cum îl pregăteşti, cum te gândeşti la el? Adevărul este, excepţie fiind situaţiile când editorii spun clar ce doresc, că de obicei habar nu am cum va fi. Este posibil să nu am nimic conştient în minte. Trebuie mai întâi să văd lucrurile. Nu ştii niciodată ce vei descoperi.”
Alfred Eisenstaedt a văzut lucrurile, o mulţime de lucruri în jurul lui. A fost acolo, unde se întâmplau, iar asta înseamnă şi un fir de noroc. Deşi a fi în locul potrivit, la momentul potrivit, nu este, aşa cum s-ar crede, chiar cel mai important lucru. Oricum, nu este totul. Mulţi alţii sunt în acel loc, în acel moment, dar nu văd.
Este adevărat, Eisenstaedt a făcut fotografie şi în vremurile când nu oricine îşi permitea să aibă o cameră foto. El o avea pe Leica lui şi a cutreierat cu ea străzi, oraşe, ţări, a privit oameni, a aşteptat momente. Puţine, foarte puţine din fotografiile lui sunt aranjate, gândite, regizate. Restul sunt fotografii “candide” în care subiectul este natural în prezența camerei grație talentului celui care-o mânuiește de a face întregul proces cât se poate de confortabil.
A fotografiat oameni faimoşi, de la Winston Churchill la Marilyn Monroe, Jacqueline Kennedy ori Sophia Loren. Însă a fost fotojurnalist şi cele mai palpitante şi celebre imagini pe care le-a surprins sunt cu oameni simpli, necunoscuţi, acele momente debordante, în care viaţa de zi cu zi este distilată într-o perpetuă şi esenţială joie de vivre, cum splendid îi definea lucrările un editor foto al revistei Life.
S-a născut în Germania, în 6 decembrie 1898, acum 115 ani. A fost fascinat de fotografie de când era adolescent şi umbla prin Berlin cu primul aparat foto primit cadou. A luptat în primul război mondial, s-a întors rănit, şi, în timp ce lucra ca vânzător, făcea fotografii pentru Pacific and Atlantic Photos’ Berlin, mai târziu preluat de Associated Press. La 31 de ani a devenit fotograf full-time, iar peste şase ani a emigrat în Statele Unite unde s-a angajat la revista Life. A murit în locul lui preferat – casa de vacanță din Martha’s Vineyard, într-o noapte de vară, la vârsta de 96 de ani.
Iată câteva din fotografiile făcute de Alfred Eisenstaedt, pe diferite subiecte, şi poveştile lor.
Cinema, Culture & Entertainment
O şedinţă foto acasă la Marilyn Monroe; sunt 60 de ani de când au fost făcute aceste fotografii, Marilyn avea doar 26 de ani şi, chiar dacă ştim cât de tristă şi singură s-a simţit aproape toată viaţa ei scurtă, în faţa camerei lui Eisenstaedt ea apare, cel puţin putem să credem asta, fericită.
Katharine Hepburn, 1938
Ernest Hemingway, Cuba, 1952
Miss America 1945, Bess Myerson; a fost prima femeie de origine evreiască câştigătoare a acestui concurs de frumuseţe. Eisenstaedt nu a ratat momentul.
Potretele pe care i le-a făcut actriţei Sophia Loren sunt printre cele mai cunoscute. Dar şi pline de viaţă, de dragoste, de veselie.
Alfred Eisenstaedt împreună cu Jackie Kennedy şi fiica ei, Caroline
Politics zone
După 80 de ani, aceasta rămâne probabil una din cele mai puţin măgulitoare imagini în care se regăseşte unul din personajele naziste de top. Ministrul al Propagandei, Joseph Goebbels îl priveşte încruntat pe Eisenstaedt în timp ce acesta îl poza în grădina hotelului Carlton din Genova; era în septembrie 1933. La început, Goebbels s-a arătat prietenos faţă de fotograf, dar în momentul în care a aflat că este evreu şi-a schimbat total atitudinea, devenind ameninţător. Așa stăteau lucrurile chiar înainte de Al Doilea Război Mondial…
Momentul primei întâlniri a doi dictatori: Hitler şi Mussolini, Veneţia, iunie 1934
Winston Churchill, Liverpool, 1951
Viaţa aşa cum a prins-o…
Doi băieţi invită la dans fetiţele! O fotografie făcută la o şcoală de dans.
Una din imaginile mele preferate. O fotografie făcută în 1948, prin urmare, este posibil ca fetiţa să trăiască şi azi.
Cineva a spus despre imaginea aceasta că este “o odă adusă fericirii”. Eisenstaedt a povestit, ani mai târziu, cum a făcut această fotografie. “Trebuia să realizez pentru Life un fotoreportaj despre fanfara Universităţii Michigan, cea mai faimoasă din ţară. Era dimineaţa, rătăceam prin campus când l-am văzut pe cel care era tambur-major repetând de unul singur. În apropiere, erau nişte copii care se jucau şi care l-au văzut şi ei. Dintr-o dată, s-a ridicat un băieţel, imediat l-au urmat toţi şi s-au aşezat în şir, imitându-l pe tambur-major. Totul s-a petrecut atât de repede încât abia am avut timp să fac fotografia.” De fapt, a făcut cel puţin două fotografii absolut superbe, însă numai cea care a apărut în Life a cunoscut celebritatea. Cel mai cunoscut dirijor al fanfarei a spus după 30 de ani: “Cred că acesta a fost cel mai extraordinar moment care i s-a întâmplat fanfarei noastre!” În 1993, familia Clinton l-a vizitat pe fotograf, iar acesta le-a oferit o o poză, la alegere, pe care şi-o doresc. Au ales-o pe aceasta. Nu ştiu dacă există în lume vreo altă fotografie care să exprime fericirea spontană, totală, pură…
Aceasta este cea mai renumită fotografie a lui Albert Eisenstaedt făcută în 14 august 1945, în Times Square, New York. A fost numită V-J Day in Times Square (Victory over Japan Day, ziua când s-a anunţat sfârşitul războiului cu Japonia), V-Day sau The Kiss (Sărutul).
“Toată lumea ieşise pe străzile oraşului, iar eu umblam prin mulţime, vânând momente pentru fotografii. Am observat la un moment dat un marinar care se apropia de orice femeie pe care o întâlnea, tânără, bătrână, le lua în braţe şi le săruta. Apoi am văzut în mulţimea aia imensă şi o infirmieră. M-am uitat la ea şi speram să se întâmple ceea ce s-a întâmplat: marinarul a văzut-o, a mers spre ea, s-a aplecat şi a sărutat-o. Dacă acea fată nu ar fi fost o infirmieră şi ar fi fost îmbrăcată în haine închise, nu aş fi avut această fotografie. Şi invers ar fi fost la fel, dacă el ar fi purtat haine deschise. Contrastul dintre hainele lor a dat acestei fotografii efectul de care avea nevoie.”
Publicată în Life, peste noapte a devenit an iconic photo. Pentru că totul în jur era într-o mişcare continuă, nu a avut timp să ia numele celor doi. În căutarea protagoniştilor, editorii revistei Life au scris, într-un număr din 1980, că 11 bărbaţi şi trei femei au apărut şi au pretins că sunt cei din imagine (lucru destul de uşor, având în vedere că feţele celor doi nu se văd). După ani şi zeci de cercetări, teste, audiţii, o femeie numită Edith Shain a fost acceptată ca fiind infirmiera, iar un anume Glenn McDuffie a fost declarat oficial marinarul din imagine.
În 1993, familia Clinton i-a făcut o vizită lui Eisenstaedt; iar acesta le-a făcut câteva fotografii.
Albert Eisenstaedt oferă un autograf pe fotografia V-J Day in Times Square; era 23 august 1995. A fost ultima lui imagine în viaţă. A murit 18 ore mai târziu.
Poate acum înțelegeți și voi de ce îmi place Eisie, cum îi spuneau prietenii apropiaţi: pentru că nu s-a închis într-un studio, nu a fugit de obişnuit, de banal. A privi fotografiile lui, multe atât de simple (keep it simple, era o vorbă lui preferată!), înseamnă a te trece de fiecare dată prin emoţii. Din cele autentice, fiindcă exact aşa sunt personajele lui – spirite explozive, reale, care şi-au arătat, fără să le pese de obiectivul ce îi urmărea, sentimentele.
Citiţi şi
Aceste fotografii, aceste momente în timp…
100 de ani de la nașterea lui Marcello Mastroianni – povestea unei legende
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
