Pare tentant să te ții de îndemnul unui afiș de film, adică să „ne îndrăgostim de cel mai morocănos bărbat din America”. Dacă avem în vedere că acesta este interpretat de Tom Hanks, merită să înlături orice reținere. Nu suntem făcuți să trăim vieți izolate. Avem nevoie de oameni la fel de mult pe cât ne convingem că suntem de ajuns. Filmul A Man Called Otto se învârte în jurul acestui gând. Regizat de Marc Forster, după un scenariu de David Magee, comedia neagră este o a doua adaptare cinematografică a romanului (apărut în 2012) „A Man Called Ove” de Fredrik Backman. Prin urmare, filmul A Man Called Otto este un remake al filmului suedez de succes, din 2015, A Man Called Ove. Așadar, cu Tom Hanks, un veritabil urmaș al sensibilului Jimmy Stewart în rolul principal, avem să descoperim un sensibil și convingător văduv perpetuu vătămat și ostil, fragil, care își poartă cu greu, prin lume, pierderea femeii iubite. A fi deschis către oameni te deschide către noi posibilități și asta îți dă un scop de a trăi. Însă, Otto nu poate tolera idioții.
După moartea soției sale, Otto (Tom Hanks), un bărbat morocănos, care nu poate tolera proștii, își pierde voința de a mai trăi și de a iubi. Totuși, planurile sale de sinucidere sunt zădărnicite de noul său vecin mexican (Mariana Treviño). Acest Otto păstrează tradiția lui Tom Hanks de a celebra valorile umane prin personajele principale singuratice, care sunt introvertiți cu inimă bună și, prin urmare, percepuți ca inadaptați sociali. Tom Hanks a avut capacitatea de a ‘sărbători ’ în mod constant eroii necunoscuți din viața de zi cu zi. Și, deși acest gen de film este previzibil, sinceritatea eroului întrupat de Hanks te face să vibrezi alături de povestea de pe ecran.
Bunăoară, versiunea americană regizată de Marc Forster (Finding Neverland) îl urmărește îndeaproape pe predecesorul său suedez în cele mai multe privințe. Otto, care a fost recent exclus din slujba sa de manager (inginer), își petrece timpul – în principal – încruntându-se și mormăind la oricine are curajul de a-i ieși în cale și de a-i impune reguli într-un cartier închis cum este cel în care el viețuiește. Da, Otto este foarte irascibil. El țipă la o tânără pentru că și-a lăsat câinele să urineze pe gazonul lui, la un șofer de camion pentru o parcare neautorizată, la un vecin pentru că a făcut exerciții prea energice într-o ținută prea strâmtă și la o pisică fără stăpân pentru că ‘s-a prezentat’ pe proprietatea lui. Ba chiar este dispus să petreacă timp prețios certându-se că i se percep 33 de cenți prea mult într-un magazin de feronerie. Se desprinde, totuși, de o posibilă descriere – ca fiind „un bătrân nenorocit”.
În curând, înțelegem cauza disperării sale, care îl determină să facă mai multe încercări de sinucidere fără succes. Nu are copii și este singur, după ce și-a pierdut recent mult-iubita soție, Sonya, răpusă de necruțătorul cancer. Umanitatea lui iese la iveală doar în timpul vizitelor sale regulate la mormântul ei, unde el arată clar că intenționează să i se alăture în curând. De asemenea, există o serie de flashback-uri din tinerețea sa, momente care ne ajută să-l înțelegem și mai bine. Interesant este faptul că versiunea din tinerețe a lui Otto este realizată chiar de fiul lui Tom Hanks, Truman Hanks, care seamănă izbitor cu părintele său. Revedem scene încărcate de duioșie în care frumușica Sonya (fermecătoarea Rachel Keller) îl seduce iremediabil pe junele Otto prin naturalețea și dezinvoltura sa. Vedem apoi cuplul mutându-se în casa în care încă locuiește Otto, de vârstă mijlocie, și cum se împrietenește cu vecinii lor, iar apoi pe Sonya rămânând însărcinată și pierzând tragic copilul într-un accident de autobuz, ceea ce duce la izolarea ei (într-un scaun cu rotile).
Pe măsură ce filmul progresează, te trezești că numeri minutele până când Otto ‘își va recăpăta sufletul.’ Și-asta începe odată cu sosirea unei familii tinere în cartier, formată din soția însărcinată Marisol (Mariana Trevino, într-un spectacol plin de șarm), soțul ei (Manuel Garcia-Rulfo) și cei doi copii ai lor. La început, Otto rezistă exceselor de bunăvoință ale lui Marisol, dar – în cele din urmă – se trezește că se atașează de noii săi vecini. De fapt, nici nu durează prea mult până când le îngrijește pe adorabilele lor fetițe și o învață pe Marisol să șofeze.
Elementele mai puțin convingătoare ale poveștii includ secvența în care Otto a devenit ‘o senzație’ pe rețelele sociale, după ce a fost filmat salvând un bărbat în vârstă care a căzut pe șinele de tren. Acest lucru îi permite, însă, să-și exploateze faima recentă atunci când compania imobiliară încearcă să-i evacueze pe vecinii săi. Este genul de intrigă melodramatică care se simte cam inutilă, de parcă scenaristul David Magee nu ar fi avut încredere în povestea unui om îndurerat care își recapătă voința de a trăi. Practic, vecinii lui îi arată că a fi iubit și îngrijit este la fel de important ca și a fi puternic și autonom.
Desigur, povestea este previzibilă, dar nu îți diminuează entuziasmul de a admira astfel de situații. Tom Hanks ne oferă, încă o dată, dovada măiestriei sale artistice, ne apropie de personajul său: o persoană cu inima mare care vrea să rezolve lucrurile pentru alții; un văduv morocănos care se supără pe dinafară, dar rămâne moale pe dinăuntru. Cea care îi ține mai mereu companie lui Hanks este minunata Mariana Treviño, care îi conferă filmului volumul emoțional. Ea îl convinge să iasă din carapacea lui, îl ajută să-și împărtășească durerea și să comunice. Rezultatul este un film la care – în cele din urmă – te trezești cedând, chiar dacă nu încetezi să fii conștient de faptul că firele inimii tale sunt trase fără rușine. A Man Called Otto rămâne o tragicomedie înduioșătoare, cu un mesaj înălțător în așa vremuri tulburi în ceea ce privește umanitatea.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Regia: Marc Foster
Scenariul: David Magee
Montajul: Matt Chessé
Imaginea: Matthias Königswieser
Muzica: Thomas Newman
Distribuția:
Tom Hanks – Otto Anderson
Truman Hanks – tânărul Otto Anderson
Mariana Treviño – Marisol
Rachel Keller – Sonya
Manuel Garcia-Rulfo – Tommy
Cameron Britton – Jimmy
Mack Bayda – Malcolm
Juanita Jennings – Anita
Durata: 126 min.
Citiţi şi
Volodimir Zelenski, de la actor la președinte
Cruella, diavolița care se-mbracă în Prada
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
