Albă ca zăpada fără cei șapte pitici

Știrea a respirat: povestea a fost rescrisă, Albă ca Zăpada și cei șapte pitici a rămas fără pitici, pentru a nu jigni, pentru a nu discrimina persoanele care suferă de nanism. O, nanismul!  

Ca atâtea idei bune la naștere, corectitudinea politică s-a transformat în opusul ei, în ceva monstruos, care vestește o lume întoarsă pe dos. Și nu doar că o vestește, o creează, trăim în ea.

Societatea Disney are tot dreptul să-și spună poveștile cum poftește, poate să fie jucată Alba și de o persoană non-binară de culoare și de o hologramă generată de inteligența artificială. O privește. Iar noi putem, desigur, să o ignorăm. Beneficiile libertății: există și altele pe lume.

Problema stă în altă parte și anume aici: rescrierea trecutului pentru a nu ofensa pe nimeni, pentru a-i menaja pe pitici, pentru a ocroti femeile, supraponderalele și supraponderalii, afro-americanii, persoanele LGBTQ+ (sper că n-am uitat vreo literă, vreun semn) – toate acestea sunt contraproductive.

Dărâmați statuile, spuneți din nou aceleași povești cu alte personaje, alte intrigi și alte finaluri – nu veți rezolva absolut nimic. Nu așa trece rasismul. Nu așa trece misoginia. Nu așa trece homofobia. Nu, nu.

Nu așa se îndreaptă prezentul și nu așa vom ajunge să trăim într-o lume de mâine ceva mai zdravănă la inimă și la cap.

Ce e de făcut? Creați povești noi, spuneți alte istorii, prezentați alt gen de eroi. Uitați-vă la istorie nu ca la o sumă de războaie. Eroii sunt cei care au făcut posibilă, uneori, rar, pacea.

Și nu trecutul ne ține blocați într-o lume nedreaptă. Rădăcinile sale ne sufocă și nu ne lasă să zburăm, bineînțeles că așa e. Dar asta nu poate și nu trebuie să ne explice eșecul.  Dimpotrivă. E pur și simplu o ipoteză. De aici plecăm.

Și nu scoțând piticii de lângă Albă ca Zăpada ne vindecăm de neajunsul de a ne fi născut, vorba unui filosof care încă n-a fost ars retroactiv pe rug, dar va fi.

Minoritățile de orice fel ar fi ele ar trebui să aibă fix atâtea drepturi ca majoritățile de orice fel ar fi ele. Nu mai puțin, dar nici mai mult.

Lumea spre care pășim se vrea perfectă. Perfecțiunea există în geometrie, pure sunt axiomele din matematică.

Lumea adevărată nu este, nu a fost și nici nu va fi așa. Va fi imperfectă și dureroasă și viața va continua să genereze nedreptăți și lupta nu e cu piticii, nici măcar cu piticii de pe creier.

Lupta e în altă parte: cum facem oamenii capabili să se înfrunte cu decență cu toată imperfecțiunea care ni s-a dat de la bun început, de când cu lemnul strâmb al omenirii.

Lumea perfectă nu există și drumul până la ea nu face decât să înlocuiască o nedreptate cu o nedreptate de semn contrar.

Lupta chiar e în altă parte. Iar Albă ca zăpada fără cei șapte pitici e doar caraghioasă.

Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.

Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 

Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.