De Paște, învie un domn numit Iisus, fiul Mariei și al tâmplarului Iosif, din îndepărtatul ținut al Betlehemului. Cuprinși de acest straniu eveniment al minții, familiile se strâng la un loc să se roage, să mânânce, să se revadă și să știe unii de alții.
Dar eu aș fi infinit mai fericit dacă, înainte cu o zi sau două de Paștele acesta, ar mai exista un Paște.
Al doilea Paște.
Un Paște al meu, personal în care să nu îmi învie un necunoscut din țări străine, ci, chiar aici în sufrageria mea, să învie ai mei. Să învieze adică mama și să se așeze pe fotoliu de lângă fereastră unde îi plăcea ei să stea când croșeta; să învieze bunica și bunicul de la Ibrianu, veniți de la câmp, mirosind încă a clăi de fân și animale de povară, și să se așeze pe canapea, lângă mine; să învieze bunica de la Cazasu, venită de la piața din Brăila unde se opintea cu găleți cu vișine culese din pomii din curte și să se așeze pe celălalt fotoliu, de lângă ușă. Să învieze și unchiul Aurel, paznic de câmp, care, fără să știe mama, mă lua cu el la vânătoare de rațe sălbatice pe lacul de la Amara și mă speria cu pocnetul puștii. Și să mai învieze și unchiul Dobre, care îmi dădea bicicleta să mă plimb cu ea pe ulițele noroite ale satului până cădeam lat de atâta dat din pedale.
Și, aici în sufrageria mea, îmbrăcați în haine de sărbătoare, să stăm cu toții la masă, vorbind care mai de care mai mult și mai tare. Să ni se întretaie poveștile pe deasupra mesei și să ni se amestece vorbele într-o poveste mare a neamului meu care să umple sufrageria. Mama să ne pună ciorba cu polonicul în farfurii iar bunica să taie mămăliga cu ața și să o împartă la fiecare, așa fierbinte și aburindă.
Și să ciocnim ouă roșii ca și cum în fiecare din ouăle ciocnite am fi ascunși chiar noi, toți cei de acolo, ghemuiți fiecare în oul lui ca ca într-un pântec de femeie, așteptând nerăbdători să ne spargă cineva coaja ca să ne naștem din nou.
Urmărește-l pe autor aici.
Citiți și Mama, învierea ei
Și tu poți scrie pe Catchy! ?
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
UMOR! Lucruri care sunt diferite în Europa (după americani)
Nostalgia. Ce ne mai leagă când nimic nu ne mai leagă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
