Te trezești. Nu ai dormit bine. Din nou. Simți o greutate că te apasă și nu-ți dai seama de ce. Apoi, brusc, îți amintești: ea nu mai e. De fapt, nu ea, ci EA. A… plecat.
Te încrunți. Te uiți pe tavan. Nu e nicio pânză de păianjen. Instinctiv, îți cauți telefonul. De obicei, găseai vraja ei acolo. Vraja fără de care nu poți dormi. Nu ai găsit-o. Cuta dintre sprâncene se adâncește mai tare.
Te ridici pe marginea patului. E frig. Nu, nu afară, ci în suflet. Iei tableta cu un gest tot rutinat. Oare acolo o fi vreun semn de la ea? Oricât de mic? Ah, pustiu… Aseară ai blocat-o. Uitaseși. Ți-e teamă că o vei căuta din nou. Și ei i-a fost, de aceea te-a lăsat pe tine să o blochezi. Măcar așa…
Te ridici. Încerci să-ți urmezi tabieturile de dimineață. Faci lucrurile mecanic. Chiar de două ori, fără să conștientizezi. Apa curge la baie, și o lași să curgă, cu ochii în gol. O oprești brusc, când ieși din reverie. Te duci pe balcon să fumezi. Mai are rost să respecți termenul pe care l-ai stabilit cu ea? Acela de a renunța la fumat la… data stabilită? Mai are ceva rost?
Sorbi din cafea. Mai tragi un fum. Încerci să nu te lași dus de gânduri. De dor. Îți amintești când ea spunea într-un text despre voluptatea cu care îți conduci gesturile atunci când fumezi. Brusc, plângi. Nu-ți dai seama, dar o faci. Tu nu te întinzi la discuții cu inima ta, o lași să te conducă. Până ieri, când ți-ai impus să nu. EA are voluptate, nu tu, ea vede asta în tine, ea te ridică, ea îți dă sfaturi, ea te mângâie, ea te alină, ea te vrăjește, ea se revoltă, ea caută soluții, ea geme, ea se zbate, ea țipă, ea vrea tot. Tu… ai vrut. Ai dat-o jos de pe piedestal, din prințesă ai făcut-o a ta. S-a lăsat. Ți-a curs, ți-a curs cum ai vrut. Și-ți mai curge, deși o negi.
Citiţi şi Dragă fostă viitoare mamă-soacră
Oftezi, îți ștergi o ultimă lacrimă. Lași alte treburi și intri pe tabletă. Dai scroll, butonezi, te uiți pe aplicații, încerci să-ți muți gîndurile. Nu o faci conștient, ele te năpădesc fără să vrei. E atât de pustiu, atât de frig! Simți nevoia să-i spui cum ai dormit, ce idei ai pentru a doua carte, ai nevoie de sfaturile ei înțepate, de revolta ei față de orice, și, mai ales față de ea însăși. Ai nevoie de ea, ai nevoie de orice de la ea! Ai uitat că-ți vede ochii verzi? Ai uitat că, pentru ea ești un zeu? Ai uitat adorația din ochii ei? Ai uitat că…
– Felix! se aude o voce din camera alăturată și te grăbești să-ți revii.
O, da, zeul are o mamă…
Dar ea… te-a iubit, prostule!
Guest post by Arestatul fără vină
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
