Ai plecat. Și ce? Ori… cine spunea „Are balta pești”? E valabil și pentru tine.
Ce să însemne asta? Că n-oi mai face bulion? Că nu mă voi pregăti pentru terminarea concediului? Sau, mai rău, că nu mă voi mai îngriji de-acum înainte? Haida de! O voi face mai abitir!
Unele situații te îndârjesc de-așa natură, încât te scoală din amorțire. Pur și simplu îți deschid ochii. Și i-am deschis. Doamne, ce frumos este! Câte am pierdut! Cum așa? Soarele strălucea atât de frumos și înainte? Stropii de ploaie udau pământul ca să-i culegem roadele?? Nu ca să accentueze o stare de disconfort? Păsările ciripesc cu vioiciune? Îmi vine să… păi bine, până acum nu mă lăsau să-mi ordonez gândurile! Și oamenii din jurul meu… CHIAR sunt frumoși! Deci nu sunt făcuți să deranjeze cu întrebări cicălitoare și mângâieri de care n-ai niciun chef? O, dar și mâncarea e bună! Cum nu i-am simțit gustul până acum?
Ce naiba am făcut atâtea luni de zile? Unde mi-au fost mințile de nu m-am bucurat din plin? De ce n-am întâmpinat cu pieptul gol toate aromele vieții din afara obscurului meu cerc? De ce m-am învârtit atâta fără rost, nici măcar n-am văzut crăpăturile, am făcut pasul mare și le-am sărit sau le-am astupat cu pulberea venită din gândurile mele atât de uzate, că au căzut pe nisip și mi-au acoperit genunchii! Ce-am făcut atâta timp? Curat în cerc? Și-atunci de ce nu vedeam dincolo? De ce nu vedeam viața pulsând, florile, pădurea, lumea cu tot ce cuprinde, cerul și pământul și nimic în afară de… tine? Un „tine” chircit, prea mic pentru lumea care mă așteaptă dincolo. O lume plină de provocări pe care le voi accepta să-mi dea târcoale și să mă supună la alegerea unor soluții extreme, dar minunate tocmai prin imprevizibil și doza de adrenalină pe care o caut de atâta timp.
Îmi vine să-mi dau palme. Și o voi face! Muncesc cu greu să șterg cercul ăsta, am asudat tot acoperindu-l cu gânduri bune. Nu-mi dau seama de ce, dar când ele se strâng morman peste contur, acesta parcă respiră și le înlătură. Ah, cât de îndârjită sunt! Am să fac ceva să-l șterg de pe fața pământului și să nu mai fie pată pe suflet, să-l uit, să-l depășesc, să-l curăț, chiar, în lunile astea de somn s-au inventat noi soluții de scoatere a petelor? Tot pe internet să le caut? De ce să nu renunț eu, mai bine, la tot ce ține de virtual – presimt că în curând îmi va repugna acest cuvânt și-l voi scoate din vocabular – și la informații obținute de acolo?
Vreau să-mi umplu nările cu miros de fân cosit și buzunarele cu scoici, să-mi răscolesc senzațiile cu vânt curat de mare, să mă izbească valurile în plin, să simt că mă curăț și că ies din valuri goală, da, goală, fără amintiri care atârnă și cicatrici care te-mpiedică să uiți.
Crezi că n-o s-o fac? Watch me!
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Este rar ca bărbații să aleagă lângă ei o femeie profundă
Femeile în airsoft: schimbarea dinamicii într-un sport dominat de bărbați
Ieșirea din turmă – încă o pledoarie pentru o viață off-line.
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
