Ai o oră să îți faci bagajele și să pleci la mă-ta !

Să răspunzi cu aceeași monedă poate fi insuficient uneori, de aceea e bine să plătești în valută.

Ieri mă sună un prieten pe care nu prea îl mai auzisem de când s-a cuplat cu una. Îmi zice să mergem la o limonadă. Întrebări uzuale: ce mai faci, cum o mai învârți, mai ții mașina aia sau o dai, cine câștigă la fotbal, cât ai bagat cel mai mult la biceps luna asta etc.

La tipul ăsta am apreciat mereu pragmatismul, curajul și, mai ales, corectitudinea. Combinația asta de calități îl făcea să pară un frustrat inadaptat social în ochii multora. Mie însă îmi place că omul zice mereu ce îl taie capul, indiferent de urmări. Totuși, ce a făcut m-a lăsat mut. E un model de urmat.

După un timp, îl intreb ce îi face femeia și îmi zice sec:

– I-am dat papucii.

– Păi, de ce, mă? Nu v-ați înțeles? Parcă locuiați împreună și erați chiar fericiți pe facebook.

– A, nu, chiar era foarte faină tipa, foarte afectuoasă, onestă, serviciu ok, isteață… și ai văzut-o, adică…

– Da, greu de lăsat… gătea bine?

– Eh, comanda cea mai bună pizza.

– Păi, și de ce dracu i-ai dat papucii?

– S-a uitat în telefonul meu fără să să ceară voie, ca să mă verifice.

– Au! Și ce a găsit?!

– Nimic.

– Păi, și cum de i-ai dat papucii? De asta?

– Păi, stai să iți explic cum văd eu lucrurile. Dacă eu stau într-o relație, înseamnă că am ceva încredere în persoana respectivă, nu? Că nu aș sta cu ea dacă aș crede că e curvă…

– Așa…

– Păi, eu nu am făcut nimic ca să îi dau de bănuit ceva, chiar mi-am văzut de treabă și i-am dat toată atenția. Dacă e nebună, să fie nebună cu altul, cu mine nu merge așa, voiam o femeie, nu să stau cu spionu-n casă. Și dacă face așa de pe acum, îți dai seama, mai încolo?

– … păi și cum a fost faza mai exact?

– Am venit acasă, i-am zis că merg să fac un duș. Dau drumul la muzică mai tare ca să aud din baie și plec. Așteptam să curgă apa caldă și… îmi dau seama că nu am prosop. Mă întorc în cameră și o găsesc cu telefonul meu în mână. Ea nu m-a auzit venind, crezând probabil că, dacă apa curge, eu sunt în duș. Când intru în cameră tresare și aruncă telefonul meu pe pat. O întreb ce face, mă controlează sau ce? La care ea: „nu, mă uitam cât e ceasul.”

Iau telefonul, îl deblochez și văd că, de fapt, ea se uita la mesaje, mai exact la mesajele cu Elisa de la muncă. Ea s-a enervat că am verificat și că nu am crezut-o că se uita la oră, era prinsă cu mâța-n sac. Apoi îmi spune sec: „Am vrut să mă asigur că nu sunt mințită-n relația asta. Mi se pare normal să caut.”

Atunci, fără să stau prea mult pe gânduri, i-am zis: „Ai o oră să îți faci bagajele și să pleci la mă-ta!”.

A vrut ea să îmi explice că exagerez, că nu așa se face, că bla bla… dar am fost foarte serios și hotărât și probabil s-a speriat un pic de atitudinea mea… și, plângând de nervi și zbierând, a luat câteva chestii și a plecat așa în pijamale cum era. Foarte dramatic, inspirațional chiar… Restul lucrurilor pe care le-a uitat i le-am trimis eu peste vreo oră prin cineva. Și gata! Amin!

Eu am rămas mut de uimire, nu îmi puteam da seama dacă e un idiot sau un geniu. Știam că s-a implicat foarte mult în relația asta, ca niciodată, așa că am zis să îl mai întreb:

– Nu te-ai gândit atunci sau după că ai fi putut să o ierți?

Întrebarea retorică prin care mi-a răspuns m-a făcut să îi dau dreptate totală.

– Păi ce, dacă găsea ceva în telefonul meu, ea mă ierta?!