Noile tipuri de relații umane și posibilitățile oamenilor de a avea acces la informații, studii sau școlarizări au scos în față aspecte validate științific, în ceea ce înseamnă emoțiile și conexiunea umană. Specialiști psihologi și psihoterapeuți susțin aceste argumente ale relațiilor emoționale dintre oameni.
A da în mintea copiilor înseamnă, de fapt, a putea SĂ FII!
Interacțiunea umană este una dintre cele mai valoroase unelte, când vorbim despre ideea de a ne simți bine, confortabil și chiar de a forma oameni, mai ales din perspectiva unui părinte. Dar cum să dai în mintea copiilor? Pare simplu, dar totodată complicat pentru mulți dintre adulți sau părinți.
Ce presupune?
În primul rând, pentru a interacționa în mod jucăuș cu un copil este nevoie să te conectezi la tine însăți. Să te simţi cât mai confortabil cu propria persoană în plan emoțional. De ce? Pentru că emoțiile consumă energie. Și de multe ori ele vin la suprafață sub formă de gânduri. De aceea, creierul este considerat cel mai mare consumator de energie din corp.
Astfel, dacă stările emoționale intense te copleşesc, atunci îți va fi foarte greu să fii în contact cu copilul tău. Starea te va trage mereu în altă parte. E ca o umbră care te va face atent la ea, și nu acolo unde vrei tu să fii. Acesta e un motiv pentru care multor adulți le vine greu să facă ceva împreună cu copiii lor.
“A face”, în relații, nu e o acțiune liniară. Este ceva ce vine, mai întâi, din interior și abia la suprafață ia formă de acțiune. De fapt, este un proces. A te “prosti” cu copilul poate fi ceva amuzant. Când faci asta, copiii formează cu tine o legătură afectivă. A te coborî la nivelul lor înseamnă că ai capacitatea de a simți. Dar mulți părinţi nu își dau voie să simtă, ci sunt blocați emoţional faţă de ei înșiși. Și atunci, cum ar reuși oare să facă asta cu altcineva?!
Ceva mai sus, am amintit de legătura afectivă. Am să vă recomand să vă puneți mai întâi o întrebare. De ce copiii, după ce cresc, își aduc aminte cum s-au simțit cu mama, cu tata sau bunicii? Pentru că memoria are funcție afectivă din punct de vedere psihologic. Memoria copiilor tinde să-i rețină pe cei care au stabiliţi cel mai frecvent legături cu ei, pe cei care i-au căutat, care i-au îngrijit, au fost în preajma lor și le-au satisfăcut nevoile emoționale sau existențiale. Acest lucru e și o explicație a faptului că multă dintre persoanele care ajung la un cabinet psihologic, copleșite emoțional, spun că uită. Par pierderi de memorie la nivel cognitiv sau poate neurologic, însă emoțiile sunt cele care copleșesc mintea, mai ales cele nerezolvate. Ele sunt simptomul care ne spune că trebuie să ne ajutăm pe noi înșine.
“A da în mintea copiilor“, presupune ca în relațiile cu ei să fii spontan, să îți oferi libertate de exprimare emoțională, să ai auto-observația dezvoltată pentru a putea fi un cât mai bun coordonator și formator pentru ei. Astfel, devii un model și le formezi pentru viitor tipare de interacțiune cu ceilalți. Le arăți o oglindă prin care, mai târziu în viață, subconștientul lor va privi cu încredere spre relații. Îi vei ajuta să își aducă aminte de la cine au învățat să se bucure sau cum să fie fericiți.
Sunt foarte multe aspecte pe care ei le pot învăța despre viață prin aceste interacțiuni jucăușe. Din fiecare se desprinde câte o oglindă, însă depinde de tine dacă o orientezi spre trecut sau spre viitor.
Guest post by Valentina Șimon – psihoterapeut sistemic pentru cuplu şi familie
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
