După o serie de conflicte interioare legate de timp şi priorităţi, a câştigat, previzibil, fix lucrul pe care eram pregătită să îl neglijez. Aşa se întâmplă întotdeauna. Uneori, la vremea concluziilor, mă şi întreb de ce oare am mai intrat de la bun început în jocul întortocheat al îndoielilor. Deci, e vremea să recunosc că am căzut în plasa în care de fapt vroiam să mă arunc – mi-am rezervat vineri după-amiaza unui periplu literar la Târgul de carte Gaudeamus. Şi, bineinteles, că tot ceea ce pun pe hârtie acum este o idee care mi-a venit odată cu această plimbare tomnatică printre mii şi mii de tomuri.
Care mai este rolul unei biblioteci în amenajări? O mai găsim, şi dacă da, cât de des şi cu ce scop? Toată căutarea mea se bazează şi pe experienţa acumulată cu timpul, odată ce am trecut praguri şi praguri de case minimalist eliptice în ceea ce priveşte existenţa cu desăvârşire a cărţilor. Fie sunt bine ascunse, fie sunt dosite într-un hard extern sub forma de pdf-uri. Cele mai multe dintre ele moştenite, cele mai puţine, primite.
După cortină
Mulţi dintre cititori se feresc de expunerea cărţilor din motive estetice de ordine. La un moment dat, amalgamul de culori, litere şi grosimi poate crea un aspect neplăcut de agoniseală încâlcită sau depozitare scăpată de sub control. Un drapaj verde şi o şină pe care acesta să gliseze unduios, pot ascunde şi stârni curiozitatea. Un perete secret şi plin de mistere, pe jumătate obturat de cadenţa perdelei ce separă cu multă personalitate livingul de zonă de study, ceea ce face ca amândouă spaţiile să pară neaşteptat de mari.
Exploatări funcţionale
Zona de colţ a unei camere este de cele mai multe ori un loc sacrificat, greu de mobilat, practic inutilizat, cu alte cuvinte pedepsit pe coji de nuci , întocmai ca un copil neascultător. De această dată, iată o soluţie ce salvează ruşinea. Colţul este… scos de la colţ şi îşi reintră în drepturile de care a fost privat. Intră în ecuaţia camerei, în atmosfera ei, este integrat şi mobilat cu o latura teşită de bibliotecă. Concluzia – toată lumea este mulţumită.
În echilibru
Uneori, verticalele pe care indirect carţile le trasează , prin inevitabilul lor format clasic, pot fi sparte în volume. Nu te gândi la foi rupte şi aruncate în aer, ci chiar la o aşezare de vitrină mai puţin convenţională. Cărţile prind parcă un alt contur şi pasivitatea lor intelectuală devine dinamica unei sclipiri de inteligenţă. Echilibrul nu este defectat ci, dimpotrivă, mai bine restabilit.
Nuanţe şi alternanţe
Pentru o atât de bună compoziţie cromatică, chiar va trebui să judeci şi să cumperi o carte ţinând cont de copertă. Altfel, nu vei putea visa niciodată la o aşa de calculată potrivire a profilului princiar cu cele cateva poze, nimicuri şi cotoare de carte.
Structură casetată
Un gust de departe foarte cubist şi ordonat al posibilităţilor de expunere a lecturilor trecute, prezente şi viitoare, ordonează în linie dreaptă, şiruri şi pătraţele matematice. O bibliotecă de culegeri şi dicţionare, dacă ar fi să interpretăm cu totul o amenajare previzibilă, dar nu mai puţin lipsită de farmec, tocmai prin gradul ridicat de … seriozitate.
Asimetrii
Dacă te-ai apucat de pus etajere din pasiunea de a bricola şi de a-ţi pune imaginaţia şi îndemânarea la contribuţie, şi, din lipsă de experienţă, ai bătut un cui mai… deraiat, nu e nici o problemă. Pentru că ai alternat utilul cu plăcutul, vei fi răsplătită. Jocul de-a întâmplarea poate fi extrem de expresiv, şi, în ciuda aparenţelor, foarte ordonat.
Fereastra cu poveşti
Cititul la lumină naturală este cel mai reconfortant şi benefic. Oricât farmec ar avea fotoliul bunicului cu lampa difuză asociată, răsfoirea beletristicii la lumina venită pe fereastră, foarte odihnitoare pentru ochi, îţi va asigura o lectură plăcută. Aşadar, aşază-ţi cărţile exact acolo unde îţi place să le citeşti.
Lectură pe fugă
Câţi dintre noi au cu adevărat timp de citit ce le place? Fără lecturi de specialitate, doar ficţiune, cu toată deconectarea pe care aceasta o promite. Pentru cititorul care lecturează cu semnul de carte în mână, pentru care două pagini se pot fura oricând… o bibliotecă în goana mare, asemenea lui.
Jocul de cărţi
Da, şi cărţile pot fi ture şi nebuni, dar acum , hai să le facem regine şi să jucăm o partidă de şah în urma căreia să câştige cel mai bun… decor, evident. Paravanul cu direcţie preponderent diagonală e doar o minune a Ţării poveştilor cu Alice. Pentru toate celelalte, trebuie doar să te serveşti cu un volum din bibliotecă.
Raftul doi, a treia carte
Nu spun despre mine că sunt o mare cititoare, dar pot spune că sunt o mare posesoare de volume. Aceasta nu este o contra-laudă, pentru că meritul colecţiei nu îmi aparţine. Însă eu îl fur pentru că am nevoie de un motiv în plus să îţi propun aranjarea cărţilor pe rafturi, chiar şi independente, fără aparenţă de bibliotecă. Le găseşti! Eu îmi aduc repede şi cu precizie aminte ce cărţi am, numai că, în ciuda memoriei mele vizuale destul de generoase, procesul de amintire al locului unde am pus o anume carte ste foarte lent.
Intrare marcată
Este o regulă autoimpusă în arhitectură. Intrarea în orice spaţiu trebuie să facă bine să se distingă cumva. Chiar şi în designul de interior, iată că se poate merge, cel puţin în această privinţă, pe acelaşi drum. Oaza spaţiului intim în care te refugiezi numai tu şi gândurile altora, merită un preaviz ce va anunţa bogăţia spirituală a locului.
De jur-împrejur
Cât de mult îţi place să citeşti? Sau, la un moment dat , cât de des simţi să te împrejmuieşti de acea pace pe care o lectură tihnită ţi-o pregăteşte cu fiecare filă în plus? Pentru un spaţiu interior ceva mai generos, îţi ofer ideea unei săli de lectură la tine acasă. Astfel, vei simţi că întreg universul, scris şi nescris, îţi aparţine.
La nivelul… canapelei
Clasica tolăneală de după-amiază, cu o carte bună în mână, este un scop ideal căruia să-i dedici timpul tău liber. Şi, cum stai foarte bine şi comod, poate că ar fi de preferat ca “alimentarea” cu cărţi să se facă la acelaşi nivel. Doar să întinzi mâna şi să îţi poţi alege preferata.
Şoarecele de bibliotecă
Pofta vine mâncând. Chiar şi cărţi. Când vezi o colecţie atât de impresionantă, parcă ţi se face poftă şi ţie să cauţi o carte care ţi s-ar potrivi sau să te întoci spăşit la cea pe care nu ai terminat-o.
La loc de cinste
Sigur carţile tale preferate merită un loc privilegiat în amenajarea casei. Nu e nevoie de un templu opulent ca să comemorezi momentele de bogăţie spirituală pe care le-ai adunat cu nesaţ, întorcând pagină după pagină. Este de ajuns să ai un loc simplu, dar dedicat… acelui best of, sau topului de tomuri pe care le-ai reciti o viaţă întreagă.
Comod şi sigur
Cărţile pentru copii sunt o adevărată plăcere chiar şi pentru părinţi. Dar, poate că, dacă ai ceva noroc, copilul tău va pune mâna pe o carte chiar şi în lipsa ta. Pentru aşa o iniţiativă lăudabilă, va trebui să îl răsplăteşti prin a-i pune la dispoziţie cărţile, acolo unde el poate ajunge în siguranţă la ele.
Soluţii integrate
Pasiunea pentru citit este tot o formă de afecţiune care se întreţine cu atenţie şi apropiere. Pentru împătimiţi, cadrul lecturii este foarte important, iar locul unde aceasta de desfăşoară şi dispunerea în sine a cărţilor pot să coincidă. 3 în 1 – cititor, lista de lectura şi spaţiu.
Un rând da, unul nu
Pentru a evita efectul obositor al rafturilor înţesate cu cărţi şi totodată pentru a ne asigura că rafturile nu vor ceda încărcăturii cu enciclopedii, vom alătura obiecte, rame şi amintiri etajerelor doldora de cărţi. Vom avea totul sub ochi şi mai ales sub nas.
Supanta silitoare
Sunt convinsă că un procent mare din fanii Harry Potter au stimat şi biblioteca Hogwarts, care prin puterea exemplului te făcea să visezi la poţiunea magică prin care ai fi avut tot timpul din lume să explorezi… toate lumile imaginare. Secretul atracţiei? Multi şi supra-etajarea, abundenţa de informaţie şi dispunerea pe mai multe etaje, străbătute de trepte mobile care să îţi înlesnescă alegerea din bibliotecă.
Depozitare la vedere
Cărţile le-am rezolvat. Dar revistele noastre de modă, descoperiri sau maşini? Unde le mai punem, şi mai ales, unde le colecţionăm? Chiar sub măsuţa de cafea, locul unde obişnuim să căutăm editorialul lunii. Ordonat, una peste celalaltă, în ordine lunară sau bilunară. Se vor integra perfect, vor fi acolo, dacă vom dori să arătăm cuiva noua noastră descoperire jurnalistică şi vor sublinia prin prezenţa lor stabilitatea cadrului ce le adăposteşte.
La răscruce de vânturi
Foarte tinerească, alternativă şi practică, soluţia fagurelui din carton face ca şi cărţile buchisite să pară încă, foarte bine întreţinute. Fiecare în supracoperta ei, susţinută de direcţia oblică a vecinei. Creativ, simpatic şi… gratis, dacă acest cuvânt chiar mai poate exista , în condiţiile contemporane.
Doar cărţi
Tu ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie? Vezi bine, am presupus că, măcar unul dintre cele 3 lucruri fără de care nu ai putea trăi… este o carte. Uneori chiar nu ai nevoie de mai mult. Uneori chiar şi cărţile nu au nevoie decât de ele însele. Precum… aici. Un peste alta, într-un turn Babel poliglot, spun aceeaşi poveste. Soluţia clasică a cărţii de pe noptieră, un pic lângă, ce-i drept. Un turn de “pagini înainte de culcare”, no strings attached, sigur pe el, aflat într-un echilibru consistent.
Citiţi şi
Cum ne alegem biroul pentru acasă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
