Ai aproape 50 de ani şi te simţi tânără

28 July 2015

daniela toaderBunica îţi spunea că, dacă vrei, poţi. ”E de ajuns să-ţi imaginezi, să vezi dincolo de nori, să-ţi dărâmi propriile ziduri. Să exişti”.

Bunica a răzbătut bătând viaţa la fund cu o mătură de paie. Bunica şi-a pus în cap să bată viaţa la fund şi a reuşit.

Tu încă îţi mai cauţi mătura dincolo de nori.

Ai aproape 50 de ani şi te simţi tânără. Te trezeşti, este devreme. Te lupţi cu cearceaful, cu perna prea mare, prea moale, dai să te ridici şi nu poţi. Mai dai o ”dată să”, şi încă ”o dată să”, cineva îţi spune să nu mai dai, ”trezeşti toată casa”, îţi spune cineva. Tu continui ”să dai să”. Să-ţi mişti gâtul amorţit. Spatele amorţit. Tu încerci să-ţi pui pe roţi creierul amorţit, gândurile acelea acoperite încă de noapte. Într-un sfârşit, reuşeşti să te dezlipeşti de pat, de pernă, de noapte, să-ţi cauţi calea spre baie, calea aceea, atât de binecunoscuta cale până la uşă, te împiedici şi aproape cazi. Calea e în ceaţă, o ceaţă deasă şi gri învăluie holul, şi tu cauţi întrerupătorul acela alb, şi nu-l găseşti din prima, nu-l găseşti nici din a doua, îţi cauţi ochelarii pe pipăite şi dărâmi lampa, dărâmi ordinea firească a dimineţii. Cineva îţi spune să termini odată cu dărâmatul, nu se face să dărâmi atât de devreme, atât de puternic.

Pe măsuţă din stânga îţi găseşti ochelarii, îi pui pe nas şi ceaţa dispare. Apare calea, apare uşa de la baie, apeşi pe întrerupătorul alb şi te sperii de tine. Închizi ochii să-ţi treacă, nu-ţi trece, nu poate să treacă, încerci o crema contra-timpului. Aplici crema în rotocoale perfecte şi-ţi numeri ridurile. Te opreşti când sună ceasul şi pui masa, fără pâine, fără zahăr, fără gust. Încerci să-ţi tragi blugii pe tine și nu-ți iese. Îţi spui c-au intrat la apă şi ştii că te minţi. Continui să tragi, îţi sugi burta, îţi ţii respiraţia, îţi ţii blugii, cu forţa. Te minţi pâna la ultimul nasture. Şi ţine. De data asta ţine.

woman-window-black-white

Dai să te apleci, auzi un zgomot ciudat, simţi un junghi ciudat, scoţi un sunet, te mai lasă din când în când spatele. Te repui la loc, cu greu te repui la loc, şi-ţi cauţi cheia, chemi liftul, vecinul din lift te priveşte ciudat, eşti apoape strâmbă, aproape şchioapă, ţi-au intrat blugii la apă. Saluţi fără să vrei, vecinul, tot fără să vrei greşeşti etajul, greşeşti şi staţia. N-ai ochelarii la tine…

Pierzi trenul, te pierzi printre oameni, căutându-ţi trenul, gâfâi printre oameni şi trenuri. Aştepţi trenul următor, urci, cineva îţi oferă locul, îţi vine să plângi. Nu accepţi locul, ar fi un gest irosit, un loc irosit, tu nu poţi de blugi. Dau să crape. Ai citi, dar nu se poate. Nu te lasă lumina. Dai vină pe lumină, e bine că ai pe ce să dai vina. Te apuci de-o bară şi cobori când nu-ţi mai simţi degetele. Spatele trosnește şi-i mulţumeşti Celui de Sus că-şi revine. Strada, ca de obicei, în pantă. Te depăşeşte o pereche tânără şi voioasă, un tânăr cu o servietă bej, două tipe în floarea vârstei, şi o femeie trecută de şaizeci. Te râcâie orgoliul, al dracului orgoliu, măreşti puţin ritmul, dar te laşi depăşită imediat de orgoliu. Genunchii au prioritatea genunchilor. Dacă nu le-o acorzi, încep să scârţâie.

Ajungi, cineva te salută cu ”doamnă”, te uiţi să vezi pe cine salută, în jur nimeni. Răspunzi, nu ştii cui răspunzi. La dracu’ cu memoria. Te lasă şi ea. Priveşti pe geam şi vezi cum plouă. Priveşti prin ploaie stropii, deşi și reci, şi te regăseşti dincolo de ploaie.

Bunica îţi spunea că, dacă vrei, poţi. ”Să vezi dincolo de nori, să dărâmi ziduri, să exişti”. Bunica era strămoşul dragonului şi tu ai vrea să crezi că eşti măcar puţin din ea.

Devii dragon și nu iei liftul. Numeri trepetele, numeri etajele, la nouă te opreşti aproape moartă. Cineva te întreabă de sănătate, tu îi răspunzi aproape în şoaptă: ”Merge !”

Ai aproape 50 de ani şi te simţi tânără.

Pe Daniela o găsiți și aici.



Citiţi şi

Țara în care nu te poți compromite

Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea

“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cristina / 29 November 2018 19:13

    Presupun ca dna Toader sufera de depresie. Sau habar n-are pe ce lume traieste.

    Reply
  2. Mina / 29 July 2017 16:39

    La 50 de ani, abia incepi sa imbatranesti. Te nasti a doua oara. Te simti dornic de viata si nu regret ca trec anii. Vorbim pe la 70, pana atunci mai am multe de facut si nu am timp de pierdut.

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
  3. Bogdan / 28 July 2017 23:45

    O aberatie de articol. La aproape 50 nu esti iesita din uz, de unde stii cum se simte o femeie de aproape 50 ani? Ai descris o epava, nici nu stii despre ce vorbesti.cunosc femei de 50 de ani mai frumoase, mai sexy si mult mai interesante decat cele tinere care scriu rahaturi ca sa para mai interesante, dar nu sunt.

    Reply
  4. gabriela / 28 July 2017 11:03

    ………este greu si de neinteles pentru mine sa accept astfel de articole……nu pot sa cred ca in ziua de astazi sa fie posibil sa va considerati batrane …la nici 40 -50 de ani…….eu ma apropii de 64 si ma simt mai frumoasa,mai tanara si mai puternica ca oricand……..ceea ce va urez si voua cu respect………..my club is open…….ha ha ha

    Reply
  5. Ab / 29 July 2015 19:39

    Articolul nu este scris cu scopul de a generaliza. O vârstă nu se poate generaliza. Nici într-un sens nici în altul. În ceea ce ma priveste am întâlnit si femei de 30 de ani deja obosite. Fiecare îşi poartă pe umeri viaţă aşa cum poate. Despre ele este articolul.E normal să nu va regăsiţi, îmbucurător chiar. Dacă aş putea le-aş dori tuturor să nu se regăsească.

    Reply
  6. dordefemeie / 29 July 2015 10:25

    Nici eu nu ma simt in pielea personajului tau (desi ma incardez la categoria de varsta), cel putin la faza cu blugii :)) iar matura o folosesc frecvent, in toate scopurile pentru care a fost creata 😛

    Reply
  7. Ruxandra / 29 July 2015 8:46

    Prea sumbru tabloul… Am aproape 50 de ani ( aproape insemnand ca-i voi implini peste 3 ani, nu peste …3 luni) si totusi nu ma simt ca eroina ta. 🙂
    …Matura mea de paie e la indemana… 😀

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro