Se spune că oamenii sunt mai fericiți în cupluri. În unul, în mai multe, important este că sunt fericiți. Atunci când, într-adevăr, sunt.
Oamenii au nevoie să fie în cupluri, fie pentru a dărui fericire, fie pentru a primi, fie pentru a se simți vii, fie pentru toate acestea și multe altele. Dar și pentru a avea cui să se plângă, spre cine arăta cu degetul, cui să-și dezvăluie adevărata față sau pentru cine să încerce să fie mai bun/ă.
Străduința cu care oamenii își ascund adevărata identitate până se simt confortabil să o arate e asociată cu marea îndrăgosteală. Apoi, de multe ori, cuplul devine un fel de recycle bin. Ce mediu mai potrivit pentru a-ți spune of-urile decât cel intim? Ce persoană mai potrivită să-ți înțeleagă frustrările decât partenerul sau partenera? Cine îți iartă și-ți trece cu vederea ieșirile (chiar și pe cele la bere sau la shopping) sau nervii?
În cuplu nu mai ești doar tu cu tine. Și nu mai ai de ales, până la urmă ieși la iveală așa cum ești cu adevărat. Cine are curaj își asumă și părțile personale mai puțin plăcute, cine nu, le proiectează partenerului. Cui nu i s-a întâmplat să vadă în partener tocmai propriile defecte sau minusuri? Și cu câtă îndârjire să le critice! Pare mai ușor să judeci pe alții, decât să te autocorectezi.
Cerem cu tărie ca partenerul sau partenera să se schimbe pentru binele relației… și se schimbă, dar nu vedem acest lucru pentru că schimbarea trebuie să aibă loc în primul rând în cel ce o cere pentru ca apoi s-o recunoască în celălalt. Și cât de mare este uneori diferența între cine credem că suntem și cine suntem cu adevărat!
Partea proastă este că vedem calitățile altor cupluri. Și dăm exemple de genul: „Uite ce frumos se poartă x sau y cu iubitul/iubita!”, „Uite ce bine arată x sau y!”, „Wow, ce prieten/ă și-a tras x sau y!”…
Sunt și cazuri în care uneori ne trezim, cum este atunci când partenerul sau partenera primesc complimente în public.
Da, chiar, ce bine arată, cum de nu am văzut? Nu am văzut pentru că, de multe ori, obișnuiți cu cei de lângă noi, chiar nu-i mai vedem, știm doar că sunt acolo.
Este o superbă piesă a formației Grimus, „Priveste-mă”, iar versurile care urmează sunt memorabile:
„Închide ochii și dă-mi-i mie,
Am să-i închid și eu, să ți-i dau ție.
Acum privește-mă prin ochii mei, în timp ce eu,
Te privesc pe tine prin ochii tăi (…)”.
Ah, dacă am putea…
Guest post by Alina
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
