– Câââât??? 350 de euro???
– …negociabil!
– … dar asta e hoţie pe faţă! Cum puteţi să cereţi 350 de euro chirie pe garsoniera asta amărâtă? După ce că e la parter şi nici nu are gratii – un fel de invitaţie pentru hoţi, e şi nerenovată: parchet – vechi, uşi – vechi, zugrăveala – sorojită. Şi acolo, în colţ, ce e? O pată de igrasie!! O inundă vecinii sau plouă direct în casă? Patul e şchiop, dar bine că e, că restul mobilei lipseşte cu desăvârşire. Păi, nu vă e ruşine? În anunţ scria garsonieră confort I, mobilată, în stare bună, aproape de metrou? Care aproape de metrou, dom’ne? Că fac juma’ de oră pe jos de aici până la prima staţie de metrou!
– Domnule, nici măcar nu aţi văzut baia, bucătăria… V-am spus că preţul este negociabil…
– Ia mai lăsaţi-mă în pace cu tertipurile voastre, ce să mai văd, că m-am lămurit… auzi, negociabil, când ei cer o avere pe o şandrama… Bună ziua!
Discuţia asta răsuna de la două blocuri distanţă. În fond, cine a zis că sunt uşoare tranzacţiile imobiliare? Şi în acest caz, avem un client foarte nemulţumit. După ultima replică, spusă cu năduf, dădu să iasă din garsioneră când, din baie, îşi făcu apariţia o tânără încântătoare cu valuri de bucle săltând jucăuşe în mers – cu siguranţă, ascundeau un secret bine păzit dacă, şi după duş, părul îi stătea aşa… Era înfăşurată într-un prosop… mai degrabă, prosopel. Aruncă câteva ocheade languroase bărbaţilor rămaşi cu gura căscată, salută senină şi ieşi ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Câteva momente, cei doi tăcură fascinaţi de frumuseţea fetei. Consternat, clientul reuşi să-şi descleşteze gura şi întrebă:
– Ce… ce… ce a fost asta?
– Cine, domnişoara?
– ….
– … a, păi dânsa este o vecină care vine să-şi facă duş aici, ştiţi, la ea e defectă de ceva timp baia şi nu are bani să şi-o repare. Dar o s-o rog să nu mai vină…
– Ce..? Nu, nu e cazul… de fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, cred că garsoniera asta e exact ce căutam. E la parter – şi asta e foarte bine, că nu trebuie să mor urcând pe scări când se strică liftul. Şi normal că nu are gratii, ce, e puşcărie? Parchetul, uşile… au aşa un aer retro, vintage… rar mai găseşti aşa ceva. Alţii dau milioane să trăiască într-o atmosferă ca asta. Şi, în fond, ce mare lucru să dau o mână de var pe pereţi? Aşa se duce şi pata aia, până la urmă, ce, mă împiedic eu de-o mică pată? Iar patul, nu e o nicio problemă, repar eu piciorul rupt, că doar sunt bărbat. În plus, e mai bine că nu e prea multă mobilă, ştiţi, mie îmi plac spaţiile libere, să pot respira, să pot gândi. Ca să nu mai zic că, dacă fac mişcare zilnic jumătate de oră, asta e sănătate curată. Nici nu mai trebuie să plătesc abonament la sală. Iar preţul? Păi pentru ce e aici, mizilic, nici nu mai negociez. Ce să mai, o iau!!
După ce au bătut palma şi clientul a plecat mulţumit pe deplin de afacerea încheiată, apare frumoasa buclată de adineauri.
– Draga mea, nu ştiu ce şi cum faci, dar eşti pe zi ce trece tot mai fermecătoare, tot mai convingătoare. Şi acuma, hai, îmbracă-te repede că ne grăbim. Mai avem un client care vrea să-şi închirieze apartamentul şi e tocmai în partea cealaltă de oraş!!
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Philips la Romanian Creative Week: Îngrijirea părului între eleganță și inovație
Cum să ai grijă de părul tău și să alegi ce-i mai bun pentru el
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
