Într-o zi, un cunoscut al marelui filosof a alergat spre el agitat şi i-a spus: “Socrate, ştii ce-am auzit despre unul dintre studenţii tăi?”
“Stai o clipă”, a replicat Socrate. “Înainte să-mi spui aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei”.
“Testul celor Trei?”
“Exact”, a continuat Socrate. “Înainte să-mi spui ceva despre studentul meu, hai să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să spui. Primul test este Adevărul. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?”
“Nu”, a răspunsul omul, “de fapt, de-abia am auzit despre acest lucru”.
“Bine”, a spus Socrate. “Deci nu ştii concret dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm al doilea test, testul Binelui. Este, ceea ce eşti pe cale să-mi spui despre studentul meu, ceva bun?”
“Nu, dimpotrivă…”
“Deci”, a continuat Socrate, “vrei să-mi spui ceva rău despre el, chiar dacă nu eşti absolut sigur că este adevărat?”
Omul ridică din umeri, un pic jenat.
Socrate a continuat. “Ai putea totuşi să-mi spui acel lucru pentru că există un al treilea test – filtrul Utilităţii. Îmi este de vreun folos ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu?”
“Nu, nu chiar”.
“Ei bine”, a concluzionat Socrate, “dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici adevărat, nici bun şi nici măcar util, de ce să mi-l mai spui?”
Citiţi şi
Când “aristocats” nu mai e desen animat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
