Imediat după ’89 am avut ocazia să întâlnesc mulți social workers britanici veniți să dea o mână de expertiză în îngrijirea copiilor din fostele orfelinate ale groazei. Unul dintre multele lucruri care i-au contrariat a fost și teama de “curent” (oricum nu înțelegeau ce vrea să însemne acest curent care îmbolnăvește instant) și felul în care își înfofoleau mamele românce pruncii de teama lui. Câte șapte căciulițe, hăinuțe și ciorăpei… dacă scoteau un rând, copilul răcea. Ca să nu mai spun de batistuța feritoare de curent tuflită peste fețișoara bebelului întru izolarea de orice adiere de vânt.
Și cum, la rândul lor, româncele nu prea înțelegeau ce spun englezoaicele, a venit și primul experiment cu potențial lămuritor mai mare: una dintre viitoarele asistente maternale a fost îmbrăcată cu tot atâtea rânduri de haine ca un copilaș. Reacția după câteva doar minute nu e greu de imaginat: transpirația începuse să-i curgă pe față, se înroșise și orice mișcare era vizibil îngreunată. Mai avea puțin și ar fi început să plângă exact ca un bebeluș neajutorat. Ceea ce fusese de demonstrat părea demonstrat. A urmat o altă demonstrație, simplă și la fel de convingătoare – măsuratul și comparatul pulsului adultului cu cel al copilului. Au înțeles cumva că un adult ar trebui să ia pastile dacă ar avea pulsul unui bebeluș…
A urmat discuția despre boala provocată de “curent”. Atât de împământenită era la noi credința că de la curent ni se trag de la cele mai modeste ca efect boli – o răceală ușoară, până la boli infecțioase prin definiție (otită, sinuzită, conjunctivită, boli ale tractului respirator) sau chiar pareze, încât nimic nu le-a convins. Fiecare avea câte un exemplu de ce-i făcuse curentul. Una, chiar mai multe, că avea soț taximetrist.
Cât e adevăr sau doar coincidențe nefericite care au lăsat o amprentă durabilă în subconștient, fiecare pățit știe. Și dacă pățitul a mai fost încurajat de un medic care credea și el în puterea unui curent de aer de a îmbolnăvi, păzitul de curent va deveni o preocupare de căpătâi. Dar lucrurile chiar sunt foarte simple: dacă aerul acela în mișcare mai rapidă pe lângă o ușă sau un geam lângă care te afli un timp este mai bogat în varii bacterii sau viruși, iar tu stai mai prost cu imunitatea, atunci, da, se prea poate să te îmbolnăvești sau să te apuce vreo durere de măsele, că doar caria o aveai deja, corect? Altfel, aș zice, “curentul” rămâne inofensiv.
Așa încât puteți aerisi fără frică locuința, e una dintre metodele de a ține la respect virusul care provoacă boala covid. Cât despre anotimpurile reci, da, copiii trebuie îmbrăcați adecvat, să nu le fie nici frig, dar nici cald. Știați că în țările nordice oamenii fac de mici și dușuri reci ca să reziste mai bine la frig? Sau că ei nu spun că le e frig sau cald, ci că nu sunt îmbrăcați potrivit? Deci să cumpărăm caciuli pentru noi și geci copii cât să fim cu toții îmbrăcați potrivit iarna asta.
Citiţi şi
Ești unica și cea mai fraieră dintre româncele venite aici – stai cu un moș fără bani!
9 din 10 bărbați “bine” de pe Tinder, 35+… nu-s vaccinați!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
