Dintotdeauna m-a fascinat relația de… adorație. Bărbatul tânjește, se dă de ceasul morții să intre în grații, visează (cu ochii deschiși, că nici nu prea doarme), iar dacă e artist, se lasă pradă consumatoarelor febrilități creatoare, în timp ce femeia nu se lasă pradă, că n-ar mai avea farmec, și primește, august sau după posibilități, dovezile răs-șlefuite ale neliniștilor lui.
Mie, cu cât am avut de la natură și cu cât am mai dobândit de la viață, mereu mi-a plăcut să mă joc cu mințile artiștilor, care, jur, sunt altfel croite. Ei văd ce alții nu văd și invers. În ambele situații în avantaj e femeia. Adică eu. Bărbații obișnuiți nu m-ar vedea într-o mulțime, pe când o fire de artist mă distinge imediat. Încă. Așa s-a întâmplat și cei doi faimoși A. și M.
A. este pictor, iar prietenul lui, M., poet. Mi-au fost prezentați într-o seară culturală, cum altfel?, la un eveniment la care mai erau cel puțin o duzină de femei superbe. Eu sunt prima care le recunosc. De aceea plăcerea a fost și mai intensă când cei doi au ales să-mi facă o curte cu parfum din altă epocă. Am intrat în joc, cu atitudini studiate și cuvinte de firave granițe și bogate nuanțe. Se călcau pe picioare! Domnilor, mi-am spus în gând, precum se vede, tocmai v-ați potcovit cu o mică obsesie. Pardon, muză…
– Nu știu care vă este secretul, doamnă, dar…
Descurcați-vă sau muriți! le-aș fi răspuns, dar am zâmbit giocondește și am dispărut cenușărește. Timpul a trecut, pe A. și pe M. i-am mai revăzut în diferite cercuri și ocazii, fără consecințe notabile, deși privirile lor aveau mereu o intensitate stranie. Și la vreo opt-nouă luni, a venit surpriza!
Am primit acasă, un mic colet. Numele expeditorului (o femeie!), necunoscut. Înăuntru, o carte și pe copertă… eu?!? Într-un portret pictat, din altă epocă?!? Asta nu poate fi coincidență. Nici nu era. Ținem în mâini un volum de poezie dedicat… mie! M. scrisese catrenele de dragoste, iar A. ilustrase și interiorul cu mine în câteva gingașe ipostaze romantice. Vă vine să credeți că am inspirat nu un artist, ci doi? Foarte arătoși și bine cotați? 🙂
©Marisa S. White, pictură după “The Corn Poppy”, Kees van Dongen, 1919
Stăteam cu placheta în mâini, cu un ochi în oglinda din hol și unul la copertă. Oare cât o să mai țină? Ăsta să fie apogeul succesului pe care îl aveam la băieții ăștia cu capul în nori, niciodată gata să decidă ceva serios, preocupați de operele lor și mai puțin de muză? Cât or să mă mai încânte asemenea dovezi de prețuire care mi-au distras mereu atenția de la bărbații obișnuiți? Pentru că, iată, deși nu-i arăt pe toți, am 40 de ani și tot nemăritată sunt. E bine să fii adorată (așa îmi place să cred, așa se vede și din afară, mi s-a spus), dar uneori mă simt foarte singură. Adorația asta, vedeți bine, are și ea defectele ei. În fine, poate totuși e vremea să schimb ceva în viața mea, mă voi gândi mai bine după lansare. Acum, vă rog să mă scuzați, muza trebuia să se pregătească pentru a răspunde invitației pe măsura omagiului!
***
Reflecții post festum
Pe scurt, lansarea a fost un succes moderat din punctul meu de vedere. Poezia place mai mult femeilor, unele cu mult mai tinere decât mine. Iar după epuizarea momentelor specifice oricărei lansări de carte, mi s-a părut că ochii adoratorilor mei căutau deja următoarea muză. M-am simțit un pic trădată, așa ciudat cum pare când e vorba despre o relație neconsumată, un pic tristă că așa va și rămâne și n-am mai mers la petrecerea de după. Și nici la alte serate culturale, deși invitațiile nu s-au rărit, iar absența mea intriga teribil. Mi-am luat răgazul să-mi analizez alegerile și am hotărât foarte serios s-o las mai moale cu muza adorată, boemia, hedonismul și epicurismul artiștilor și să dau o șansă și bărbaților obișnuiți, pământeni. Muritori de rând ca și mine. Ce părere aveți? Că mi-ar fi de folos. Oricum, vă țin la curent. 🙂
Citiţi şi
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
De ce ne cade mai mult părul iarna și ce ne recomandă specialiștii
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
