Într-o dimineață liniștită, în Yorkshire, Anglia, un polițist chicotește din cauza unui mesaj vocal pe care îl primește de la fiul său, acesta din urmă întrebând dacă poate lipsi de la școală pentru ziua următoare. Omul i se confesează coechipierului său că e o persoană tolerantă. Un minut mai târziu, cei doi, împreună cu o echipă de intervenție, sparg ușa casei familiei Miller și îl arestează pe fiul acestora, Jamie, în vârstă de treisprezece ani, pentru uciderea unei colege de clasă. Astfel, se schimbă pentru totdeauna viața tuturor celor implicați.
Cam așa debutează serialul recent lansat pe platforma de streaming Netflix. Scris și creat de Jack Thorne & Stephen Graham (cel din urmă oferă și o performanță uluitoare în rolul tatălui lui Jamie, Eddie), regizat cu dibăcie de Philip Barantini, fiecare episod este realizat într-o singură înregistrare, procedeu des întâlnit la filmele documentare. Sfâșietoarea dramă realizată de Jack Thorne și Stephen Graham, Adolescence, se află în prezent în fruntea topurilor celor mai vizionate seriale. Serialul abordează cu delicatețe consecințele crimei lui Jamie, concentrându-se pe repercusiunile și efectele psihologice asupra familiei sale.
Spre deosebire de Birdman sau 1917, camera examinează secundă cu secundă suferința unui părinte, eșecul sistemelor care, aparent, ar trebui să-i ajute pe adolescenți. Fiecare episod se desfășoară ca o piesă de teatru (fiecare eveniment se petrece în timp real). Acest lucru menține firul narativ la cote mari de încordare și face ca povestea să pară/devină insuportabilă. În fond, pare că filmul a fost creat pentru a obliga publicul să nu poată privi în altă parte. Adolescence este o serie în patru părți care urmărește arestarea lui Jamie Miller (Owen Cooper) în vârstă de 13 ani pentru uciderea uneia dintre colegele sale de școală
Bunăoară, primul episod se concentrează asupra familiei Miller: tatăl Eddie (Graham), mama Manda (Christine Tremarco) și sora mai mare Lisa (Amelie Pease) în timp ce așteaptă, șocați, într-o cameră a secției de poliție, în timp ce Jamie (noul venit Owen Cooper) este ținut într-o celulă. Asistăm la următoarele proceduri, în detaliu, cum se prelevează probe de sânge, se efectuează o percheziție (neprezentată pe ecran), în prezența unui avocat din oficiu. Naturalismul de pe ecran ne aduce la emoții puternice. Practic, putem auzi lacrimile tăcute ale lui Eddie – aceasta pare a fi cea mai bună performanță din carieră pentru Graham – și indignarea lui reprimată. Putem simţi nodurile care frământă interiorul Mandei şi al Lisei.
Între timp, inspectorul Bascombe (Ashley Walters) și sergentul Misha Frank (Faye Marsay) efectuează mișcările uzuale ale unui caz de omucidere. Aceștia par destul de familiarizați atât cu cruzimea, cât și cu detașarea atât a crimei, cât și a modului de investigare a acesteia.
Al doilea episod îi urmărește pe detectivi în timp ce merg la școala lui Jamie, căutând răspunsuri despre mobilul lui și despre arma crimei. Al treilea episod se concentrează pe o sesiune dintre Jamie și o psihologă pentru copii, însărcinată să redacteze un raport (înainte de judecată) despre sănătatea mintală a junelui încriminat. Ultimul episod se concentrează pe membrii familiei lui Jamie, în timp ce frământările emoționale ale acțiunilor sale se dezvăluie la câteva luni după arestarea sa.
Dacă acesta ar fi fost un serial american, crima ar fi presupus o împușcare, nu o înjunghiere. Totuși, acțiunea se petrece în țara celebrului „Jack Spintecătorul”. Aici, fiecare episod are un cadru și un interval de timp diferit, permițând ca strat după strat de context să se construiască în poveste. Deși se simte adesea intruziunea, nicio secundă nu se alunecă spre excesiv. De asemenea, narațiunea evită detalii și imagini cu victima sau familia acesteia. Dar filmele/serialele TV nu se concentrează prea mult pe ceea ce se întâmplă cu cei dragi decedatului. Totuși, această miniserie include rușinea și oroarea familiei suspectului, luptele educatorilor nefericiți ai adolescenților, cât și furia sau frica insolubilă a adolescenților.
Din păcate, realități ale lumii actuale de regăsesc în drama de pe ecran. Astfel, pe parcursul întregului film, devine clar că bullyingul online a jucat un rol în alimentarea agresivității lui Jamie față de colega sa de clasă, Katie Leonard. Katie a folosit emoticoane în comentariile de pe Instagram care se refereau la Jamie ca fiind un incel. Bullyingul pare să joace un rol și în stima de sine scăzută a lui Jamie, deoarece acesta îi spune în mod repetat psihologei că este «urât». Andrew Tate și colecțiile de site-uri care cultivă misoginia (manosfera) sunt, de asemenea, verificate în miniserie, deoarece devine din ce în ce mai evident că opiniile lui Jamie au fost modelate de utilizarea internetului, inclusiv ideea că «bărbații trebuie să păcălească fetele să le placă și că 80% dintre femei sunt atrase de doar 20% dintre bărbați ».
Distribuția este extrem de bine aleasă; Stephen Graham este aici genul de tată care face tot posibilul să înțeleagă de ce este acuzat fiul său. Performanța sa este acută, adesea sfâșietoare. De asemenea, Tremarco este o revelație, aici, o mamă care se luptă cu neputința, excelând în suspine, iar Ashley Walters conduce un masterclass de limbaj corporal, ținându-se în picioare și ferm la serviciu, dar ofilindu-se pe măsură ce propria incapacitate de a înțelege viața adolescenților, inclusiv a fiului său, iese în prim-plan.
Deși întreaga distribuție merită aplauze pentru performanțele interpretative, nimeni nu-i poate rezista lui Owen Cooper. În rolul lui Jamie Miller, el surprinde cu perfecțiune natura mișcătoare a acelor ani grei dintre copilărie și maturitate, într-o lume în care tentațiile sunt la orice pas. Abilitățile sale sunt evidențiate în al treilea episod, în care este redată întâlnirea sa cu Briony (impecabila Erin Doherty, care aduce aici a Jodie Foster), o psihologă care îl vizitează în centrul de detenție pentru a realiza un raport de evaluare înainte de condamnare.
Din minut în minut, Cooper trece prin valuri de emoție pe care le asociem cu nisipurile mișcătoare specifice adolescenței: este prietenos, apoi se desconsideră, ba e fermecător, ba e furios, amuzant, crud sau pierdut. Junele Cooper are cincisprezece ani și pare priceput în histrionism. Dacă ești părinte, el îți va frânge inima; dacă nu ești, fii recunoscător.
Există o substanță reală aici. Jamie / Cooper nu este doar un sociopat la întâmplare – el este un produs secundar al culturii, un băiat radicalizat de mediile toxice din virtual. Dar există un motiv pentru care a fost atras de asta. Este un amestec toxic de hărțuire, izolare socială și părinți bine intenționați, dar neinspirați, care credeau că este mai în siguranță lipit de ecranele lui decât în lume.
Adolescence devine o perspectivă întunecată și adesea insuportabilă asupra extremelor din viața adolescenților noștri. Acest proces de producție cu forță de muncă intensă a născut un soi de film intim, claustrofobic, niciodată mai puțin captivant; o versiune hiper-reală a vieții actuale.
Pe Mădălina o găsiți și aici.
Realizatori: Jack Thorne și Stephen Graham
Regia: Filip Barantini
Scenariul: Jack Thorne și Stephen Graham
Imaginea: Matthew Lewis
Muzica: Aaron May și David Ridley
Distribuția:
Stephen Graham – Eddie Miller
Owen Cooper – Jamie Miller
Ashley Walters – Luke Bascombe
Erin Doherty – Briony Ariston
Faye Marsay – Misha Frank
Christine Tremarco – Manda Miller
Mark Stanley – Paul Barlow
Kaine Davis – Ryan
Jo Hartley – Doamna Fenumore
Amélie Pease – Lisa Miller
Data lansării: 13 martie 2025 @ Netflix
Citiţi şi
Despre bărbați, cu luciditate: ce a mai rămas din promisiunea unei relații
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
