Da, e cu țintă. Mesaj clar către tine, om ingrat!
Râd amar. În momentul acesta, „niciodată” mă caracterizează. Este un adio definitiv. Fără resentimente. Doar dezamăgire pentru proaste alegeri (ale tale) și scădere în ochi (ai mei). Ai scăzut. Te-ai făcut mic, te-aș strivi cu piciorul. Nici măcar asta nu meriți.
Ai făcut ce-ai facut și ți-a reusit. Din nou! Ce să vezi? De astă-dată definitiv! Aplauze!
Sunt frumoasă. Sunt deșteaptă. Sunt sinceră. Și da, modestă (deși nu transpare din spusele mele). Sunt impetuoasă și plină de viață. Am pretenții înalte și mă bântuie ambiția. De a fi la înălțimea așteptărilor mele. Par arogantă. Poate chiar sunt. Dar disting binele de rău. Sunt un om de nădejde. Ce crezi? Nu duc vorba, nu dau copy-paste (prietenii știu de ce!), nu divulg secrete!! Sunt sociabilă. Glumesc. Vorbesc. Îmi fac prieteni, sunt un copac înflorit. Caut. Cercetez. Citesc. Uite, scriu pe Catchy!
Azi îmi iau catrafusele și plec. Mă uit cu luare-aminte în urmă, nu mi-a rămas nimic. Mândria este prima pe care am împachetat-o. Și demnitatea. Ți-ai bătut joc. Nu am fost oarbă. Am intrat cu ochii deschiși în cerc. Știam ce fac. Știam în ce situație sunt eu. Și în ce situație ești tu. Culmea! A mea era fără ieșire. A ta era… deschisă. Ți-ai închis-o tu. Singur te faci mic, singur îți creezi blocaje, stimabile domn! Tot ce faci, reușești de unul singur. Oops! Am greșit! Nu ești singur! Ha ha!Întotdeauna ai avut nevoie de o cârjă. Îmi netezesc cărarea acum, înlătur rămășițele. Le calc cu piciorul, vreau lumină de acum și voi avea. Intrasem în umbră, de când te-am întâlnit pe tine. Mă afundasem, trebuia să mă ridic pe vârfuri ca să văd lumina pâlpâind. Uitasem să mă bucur.
– Și pentru ce? stau și mă-ntreb așezându-mă turcește pe nisip. Pentru vorbe frumoase? Pentru minte sclipitoare? Pentru cunoștințe înalte? Pentru trecut glorios? Pentru secrete? Pentru minciuni? Trădări repetate? Confesiuni eșuate? Cuvinte încărcate aruncate după simțiri momentane? Îmi lași mie o portiță? MIE? Pentru ce, om ingrat? Sunt subțirică, m-aș putea strecura, dar așa am ajuns? Intru pe ascuns? Nu cumva merit mai mult? Ai mințit cu fiecare răsuflare. Poate ai fost convins de ceea ce spuneai, dar faptele te-au trădat. Deschide-ți ochii! Sunt cerniți de adevăruri înjumătățite și secrete dezvăluite haotic.
– Ți-am deschis brațele. M-am dezvăluit și m-am aruncat cu încredere… unde? Stau și mă întreb și azvârl cu nisip în toate părțile. Porni-s-ar o furtună care să întunece tot, să-mi ia mințile cele rele și să mă scuture de demoni!
Am terminat! Pricepi? Rămâi cu jumătățile tale de măsură (știi tu care! și știe și ea). Ți-a fost frică de plin, de tot, de mult. Ți-a fost frică de mine. Ești un laș. Un om ingrat bătut nu de soartă, bătut de tine și de îngrădiri impuse. Eu sunt lumina. Tu erai umbra. TU apăreai datorită mie. Suită pe piedestal sau nu. Prințesă sau nu. Am plecat. Îmi iau tot și nu mai las nimic în urmă. N-ai meritat.
Adio, om ingrat! Ți-am pus punct, nu acoladă!
Guest post by Arestatul fără umbră
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Portret de țară în pragul tulburelului
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
