Adio globalizare! Previziunile economistului Jeff Rubin

30 August 2012

Adio globalizare! Nu vom mai putea mânca mango și pepeni de Crăciun, un city-break va fi un lux, cotidianul va fi preluat de producția locală și manufacturieră, vom reveni la dietele sezoniere. Economia low-cost este pe cale să se dizolve odată cu globalizarea, câtă vreme nu există niciun remediu pentru criza provocată de epuizarea rezervelor de petrol. Este concluzia la care a ajuns Jeff Rubin, un economist canadian care a făcut deja previziuni confirmate cu privire la ratele de dobândă și valoarea dolarului canadian. A fost de altfel printre primii economiști care au creșterea galopantă a prețului barilului de petrol în anul 2000. Cartea în care își publică prognozele se numește „Why Your World Is About to Get a Whole Lot Smaller: Oil and the End of Globalization” (De ce lumea în care trăiești e pe care să devină mult mai mică: petrolul și sfârșitul globalizării) a devenit rapid best seller și a fost publicată într-o a doua ediție la numai un an de la lansare. În 2012 canadianul și-a continuat previziunile în cartea „The End of Growth – but is that all bad?” (Sfârșitul creșterii – dar să fie numai de rău?). Rubin este în prezent unul dintre cei mai apreciați experți în energie și strategi financiari.

Teoria sa se bazează pe trei premize cheie:

Epuizarea rezervelor de petrol și de resurse fosile sunt cauza reală a crizei actuale. Rubin afirmă că situația a fost prezentată publicului astfel încât să confundăm simptomele cu boala și că, deși nu se știe cu exactitate cât petrol a mai rămas, petrolul ieftin s-a terminat deja, lucru care va provoca un lanț de consecințe.

Energiile alternative nu vor putea susține globalizarea.

De îndată ce se va termina recesiunea prețurile la petrol vor sări în aer, iar asta va însemna sfârșitul globalizării

„Când eram mic, în Toronto, singurele fructe erau merele din grădina bunicii. La asta vom reveni: la relocalizare și aproximarea producției în funcție de consumator. Economia se va reduce. America nu va putea să-și prmită să importe, ca acum, mâncare chinezească de 6.000 de milioane de dolari. Nu va exista remediu. Exoticul va fi din nou exotic. Și scump. Ca în copilăria noastră.”

Tezele sale despre descreșterea economică, reconsiderarea alocării resurselor de la global la local și non-sustenabilitatea globalizării sunt împărtășite și de alți colegi de breaslă cu nume notorii în lumea economică și nu numai.

Dezvăluirile – de fapt previziunile unui analist economic – din prima sa carte l-au costat pe Jeff Rubin slujba de la CIBC World Markets, subsidiara de investiții a Canadian Imperial Bank of Commerce. Pus să aleagă, la vârsta de 55 de ani, între publicarea cărții și păstrarea postului de la CIBC, el a optat pentru prima, demonstând că meseria de economist îi este mai prețioasă decât funcția de la un organism bancar de prestigiu. „Sunt economist; religia mea sunt prețurile. Nu știu dacă globalizarea e un lucru bun sau rău, dar știu că nu se poate susține.”, se justifică el într-un interviu acordat cotidianului catalan La Vanguardia. Un preț al barilului din trei cifre, este de părere Rubin, va pune punct economiei low cost și globalizării și va demonstra că globalizarea a fost un coșmar sau un vis frumos, dar în orice caz imposibil de susținut economic pe viitor. Tehnica avansată și resursele renovabile nu vor face față dispariției petrolului în prezent, este de părere economistul canadian. Așa că lumea va trebui să se reorienteze și să-și schimbe multe obiceiuri, începând de la nivelul macro până la cel individual. Dacă prognozele lui Jeff Rubin cu privire la tendințele pieței se adeveresc și de data asta, va trebui să fim pregătiți pentru alternativa unei lumi diferite de cea cu care ne-am obișnuit. Nu extrem de diferite, și nu neapărat înspre rău, dar care probabil că ne va afecta în deprinderile cu activități pe care le considerăm un dat. Dacă ne gândim la produsele și serviciile care înglobează prețul combustubilului, care deocamdată rămâne, în proporție copleșitoare, benzina, perspectivele sunt foarte interesante și răspândite pe întregul spectru al stilului de viață actual. De la viteza de deplasare (și frecvența deplasării cu viteză) – ceea ce duce la o reconsiderare a unei dimensiuni importante, timpul –  de la hainele pe care le îmbrăcăm și mâncarea importată pe care o cumpărăm de la supermarketuri până la aparatura electrocasnică, materialele din care ne constrim casele și tehnologia ieftină manufacturată din țări îndepărtate, aproape toate elementele în jurul cărora ne construim exitstența conțin ori produse derivate din petrol ori mii de kilometri de transport efectuat cu combustibili din petrol. Desigur, până la confimare sunt doar ipoteze, dar cum ar arăta oare lumea fără petrolul low cost?



Citiţi şi

Cum se complică 2016

Hieronymus

Haine la preţuri mici, natură moartă

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Dan Petrescu / 9 September 2012 10:42

    Majoritatea teoriilor astea de speta Malthusianista esuaza patial datorita dezvoltarilor tehnologice care sunt intotdeauna cu un pas inaintea catastrofei. Mi-aduc aminte de “catastrofa” prevazuta in anii 70 de epuizarea cuprului, dat apeste cap de inventarea microchip-ului pe baza de SiO2, adica nisip…Eu cred ca tehnologia va dezvolta solutii si acum…Numai faptul ca factorul de recuperare la zacmaintele de petrol este de aprox 8% maximum 10, 11% ar trebui sa ne inspire. Daca omenira gaseste o metoda sa marim factorul de recuperare cu numai 2, 3 % la toate zacamintele identificate si suntem asigurati pentru inca un secol, atunci cind CO2 in aer va deveni atit de mult ca vom murii intoxcati… Ce sinistru sunt…

    Reply
  2. Monica / 31 August 2012 0:04

    Stilul de viata facilitat de globalizare a fost un apogeu de cunoastere pentru oameni, pentru ca au vazut “tot” de pe lume intr-un timp foarte scurt. Era evident ca nu poate fi viabil pe termen lung. Mie mi se pare o veste buna ca ne intoarcem “doar” la merele din gradina bunicii, si mancat de rosii doar vara.
    Insa, ma intreb oare cum va reactiona omenirea cand nu va avea acces decat la lucrurile regionale? Pentru ca inainte, cand mancam doar merele bunicii, sau cand vedeam doar Poiana Brasov vara, nu stiam ce e ala un mango, sau Tibetul…

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro