Că învăţământul românesc este un pacient în moarte clinică, ştim deja. Dar mai ştim şi că îl putem readuce la viaţă prin aplicarea unor programe educaţionale moderne, corecte, adaptate realităţilor zilelor noastre, în care copiii nu doar că au devenit tot mai inteligenţi, dar şi mai selectivi cu ceea ce vor să studieze. Finlandezii au înţeles demult asta, iar tot mai multe ţări le urmează exemplul. Numai noi pare că rămânem rezistenţi în faţa schimbării iminente şi necesare.
Însă, chiar şi în acest miros de naftalină emanat de mentalitatea educatorilor români, există persoane care aduc un iz de lavandă proaspătă, ca să continuăm metafora. Mara Luana Rauca este una dintre acestea. Profesor în învăţământul primar, ea a lansat o scrisoare deschisă pe Facebook, în care le solicit colegilor din toate şcolile să fie ceva mai creativi în ceea ce priveşte metodele de predare şi să conştientizeze că joaca este una dintre cele mai bune variante de predare, mai ales în cazul copiilor din grupele pregătitoare.
“Dragă doamnă învățătoare,
Îți scriu astăzi în calitate de mamă, dar și de colegă și sper că, înainte de a te simți vizată și atinsă de sfaturile mele, vei trage adânc aer în piept și vei reflecta la ceea ce îți voi spune.
La clasa pregătitoare nu se dau teme. Punct! Nu mai spun că, dacă dai de scris pagini întregi de pe o zi pe alta, ai ucis din fașă dragostea elevilor tăi față de școală. În primele zile, săptămâni de pregătitoare vă cunoașteți, vă descoperiți unii pe alții și faceți tot felul de joculețe și activități scurte și atractive.
Scopul tău, dragă doamnă, este să îți atragi micii învățăcei, să ți-i apropii și să-i determini să îți vină și a doua zi. Dacă tu îi ții 4 ore pe scaun ca să scrie cu stiloul semne grafice încă din primele săptămâni și nu le conduci mânuța pe caiet, cu siguranță n-ai făcut nimic. Doar ai distrus sufletul unor copii. La pregătitoare în cea mai mare parte se scrie cu creionul. Nu pedepsim greșelile, nu le înfierăm, doar explicăm, repetăm și remediem.
Pregătitoarea este cea mai frumoasă perioadă a școlarității, iar activitățile trebuie să fie foarte apropiate de cele din grădiniță. Clasa pregătitoare, nu 0, așa cum o numesc prea mulți, reprezintă de fapt o trecere lină de la grădiniță la școală. Atmosfera trebuie să fie destinsă, veselă și propice evoluției copilului de 6 ani.
Din păcate, doamnă dragă, unii dintre dumneavoastră confundați pregătitoarea cu clasa I și vă îndopați elevii cu sarcini din ce în ce mai complicate, cu teme ca să dați bine în fața părinților și uitați că lucrați cu copii insuficient dezvoltați pentru rezolvarea lor.
Citiţi şi Despre profesorii cu note mici
Dragă doamnă, nu mai proceda așa! Citește metodica și psihopedagogia, informează-te și testează nivelul copiilor de la clasă! Chiar dacă sunt dezghețați și dornici să facă tot mai mult, nu te arunca în capcana de a le da sarcini de nivelul clasei I, căci într-o bună zi vor obosi și te vei trezi că involuează. Ai răbdare, toate la timpul lor! La vârsta aceasta copiii sunt ca un burete care absoarbe multă informație. Cântă cu ei, joacă-te mult, mult de tot, citește-le povești, inventează povești trăznite care să le capteze atenția atunci când dau semne de plictiseală, desenează și învață-i să fie prieteni. Învață-i ceea ce nu au învățat acasă sau la grădiniță chiar dacă ai obosit. Învață-i să fie empatici și să se ajute între ei, să nu se mai îmbufneze din orice, să zâmbească mai des și să spună ce au pe suflet fără lacrimi și furie. Învață-i cu răbdare regulile clasei, să respecte pe toată lumea, să păstreze ordinea și liniștea, să fie responsabili cu lucrurile lor și ale celorlalți.
Dragă mea colegă de la pregătitoare, sper că vei înceta să mai dai teme și te vei gândi la activități specifice vârstei elevilor tăi! Nu transforma această etapă frumoasă într-o corvoadă pentru elevii tăi. Permite-le să se bucure de ea și să-și amintească cu drag de tine. Ai timp să-i pui să scrie în anii ce vor urma și nu uita, când va sosi acest moment, învață-i cu răbdare.
Cu drag,
Colega ta”.
Desigur, scrisoarea deschisă nu a fost primită fără proteste de către cei care s-au simţit vizaţi, dar profesoara noastră a avut o nouă replică pentru ei:
“Sunt dușmanul public numărul 1 al colegelor care știu doar să facă dosare și distrug cheful de școală al copiilor încă de la pregătitoare. Sunt de-a dreptul diabolică, fiindcă le-am scris o scrisorică în care le sfătuiesc să se joace mai mult și să lase temele pentru anii ce vor urma. Nu știu cum de mă mai suport! Greu cu particularitățile de vârstă, greu cu metodica, al naibii de greu să fii învățătoare ca la carte! Adevărul ustură de-a binelea! Asta e! Aim speșăl!”.
Guest post by Mara Luana Rauca, profesor învățământ primar București
Citiţi şi
Singura frumusețe care nu dispare niciodată
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Învățătorii, timpul, barbaria și lucrurile de neacceptat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
