Indiferent cine va fi ministru în următorii ani, și indiferent de ministerul pe care îl va gestiona, vor continua să moară oameni în spitale, vor continua să cadă oameni de la ferestrele blocurilor în flăcări, vor continua să se prăbușească tavane în școli, poduri și șosele, vom continua cu toții să fim, la întâmplare sau nu, victimele unui sistem putred. Pentru că treizeci de ani de furturi și corupție abia acum încep să-și facă efectele. Mai puțin oxigen, mai puțin ciment, mai puțin asfalt, mai puține materiale pe bani foarte mulți, iată rețeta primitivă a îmbogățirii unora și a morții celorlalți.
Nu există tragedie în marginea căreia să nu aflăm că cel puțin un contract a aparținut unui politician sau unui baron sau unui mafiot (când aceștia trei nu sunt unul singur), prin care s-a furat sistematic, cu metodă, fără ezitare, din banul public pentru a produce o elită financiară de nezdruncinat azi. Și care guvernează de fapt această țară. În ziua în care miniștrii de azi sau de mâine se vor putea confesa public, vom afla că performanța lor cea mai mare a constat în faptul că au putut să ridice de pe colțul scenei cortina în spatele căreia se decid contractele și viețile noastre, în comisioane de milioane de euro. Am sperat o clipă, naivi, că e posibilă și eficientă o luptă anti-corupție. Dar, ca orice sistem cu imunitate solidă, și acesta și-a revenit repede din șocul, din “accidentul” Kovesi, rafinându-și azi metodele și sporindu-și eficiența.
Nu am nicio îndoială că acest jaf și această ruletă rusească pe viețile noastre continuă. Pentru ca ele să funcționeze, e nevoie din când în când de câțiva țapi ispășitori, dinăuntrul sistemului sau din afara lui, curioșii care au îndrăznit să ridice cortina prea tare. Un sistem care e infinit mai bine organizat ca orice guvern, ca orice coaliție sau ca orice instituție cu atribuții legale și care va supraviețui oricărui atac. Pentru că e un sistem bazat pe vechi și solide tradiții, nicidecum pe valorile artificiale și importate ale transparenței, legalității sau statului de drept.
Prin aceste gânduri, nu vreau să adaug stări negative la o debusolare deja răspândită. Vreau doar să îndemn la vigilență critică și la reamintirea unei formule dintr-un film celebru de fiecare dată când vedeți petrecându-se „ceva” în societate: adevărul e în altă parte. Nu în oculte, nu în conspirații și comploturi, ci alături, lângă noi, dincolo de acel perete de oglindă care ne separă pe noi, muritorii de rând și la întâmplare, de rețeaua politico-financiaro-mediatico-securistă care e, cum ziceam, stăpâna acestei țări.
Ciprian Mihali este autorul Dicționarului subiectiv de cultură civică.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
