” Nu ştiu, sunt uşuratică din fire
şi nu ştiu multe lucruri despre…ă…iubire
pentru că am un trecut pătat
pentru că am iubit din când în când un pirat
piratul m-a tot părăsit
apoi la-ntâmplare pe toţi i-am iubit:
i-am iubit pe toţi la întâmplare,
am iubit şi hoţi şi căluţi de mare…”
(Ada Milea, Insula după Gellu Naum)
Cum se împacă aparenta uşurătate a cântecului cu seriozitatea, chiar şi-n comedie, a teatrului şi cu greutatea plină de sensuri a operei literare? Ada Milea, cu fiecare spectacol inspirat de o carte cult sau inserat în piese de teatru într-atât de cunoscute încât nu te-ai aştepta la o nouă abordare, uluieşte prin originalitatea “prelucrării” temei iniţiale, prin fineţea cu care se menţine în trena spiritului şi a versului auctorial, prin spontaneitatea improvizaţiilor care cad mereu la fix, desăvârşind reprezentaţia şi tachinând publicul.
Ada Milea a fost pe rând fidelă Cărţilor cu Apolodor, în care muzica reuşeşte o amplificare a candorii naumiene, îndrăzneaţă până la dedublarea lui Sancho Panza când intră în pielea personajelor don quijoteşti, delirantă împreună cu Incendiatorii lui Max Frisch, de un umor subversiv şi neiertător, ca toate satirele ruseşti, în Nasul lui Gogol, din nou ludic-sensibilă în Insula după Gellu Naum şi de-a dreptul cuceritoare când transformă un poem al lui Ion Mureşan din cartea Alcool în parodie tragică, obţinând acelaşi efect asupra spectatorilor din “pub” ca însuşi autorul în faţa unui public avizat, cititor de poezie.
Ai crede că toate aceste incursiuni curajoase vin dintr-o anume naivitate artistică şi că ar putea eşua în simplificare. Dar spectacolele Adei Milea te aduc deopotrivă într-o dispoziţie de hoinăreală jucăuşă printre cuvinte şi situaţii absurde, cât şi într-o conexiune permanentă cu complexa “irealitate” subsidiară a textelor şi a puternicilor creatori: Cervantes, Gogol, Max Frisch, Gellu Naum se regăsesc în fiecare cântec pe care l-au inspirat artistei, spre deliciul cunoscătorilor.
Citiţi şi
Scrisoare către Radu Cosașu (2)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
