După Moran Cherf, neurolog la Northwestern University, care a studiat peste zece ani modul în care oamenii iau decizii, cea mai sigură cale de a asigura fericirea nu are nimic de a face cu experiențele, bunurile materiale sau filosofia personală. Totul depinde de oamenii cu cine decizi să-ți petreci timpul. Însă nu este vorba doar de a-ți alege prietenii „cu grijă”.
Cerf afirmă că la baza concluziei sale conform căreia compania personală este esențială în satisfacția pe termen lung stau două premise.
Prima constă în faptul că a lua decizii este obositor pentru capacitatea noastră mentală. Numeroase studii au demonstrat că avem o cantitate limitată de energie pe care s-o dedicăm alegerilor din fiecare moment – cu ce să ne îmbrăcam, ce să mâncăm, ce să facem în timpul liber etc.
A doua se referă la falsa impresie pe care o au omenii crezând că își pot controla fericirea prin aceste decizii. Cerf respinge ideea cum că, dacă luăm deciziile corecte, viața decurge cât se poate de satisfăcător. Adevărul este, spune omul de știință, că luarea de decizii este alterată de prejudecăți, de modul eronat în care ne amintim experiențele, de faptul că lăsăm emoțiile să transforme o alegere rațională într-una irațională, de faptul că suntem influențați de standardele sociale, chiar și fără să ne dăm seama, pentru a lua decizii pe care altfel le-am evita.
Studiile sale au demonstrat că în cazul a doi oameni care se află unul în compania celuilalt, undele lor cerebrale încep să semene. Iar asta înseamnă, în opinia lui Cerf, că oamenii cu care îți petreci timpul au un impact clar asupra realității tale – chiar dacă nu-ți poți explica asta -, iar unul dintre efecte este că începeți să semănați. Iar asta este evident și în comportament. Depresivii ne întristează, cei care vorbesc repede stimulează ritmul conversației, iar comedianții ne amuză și ne înseninează.
Pornind de la aceste două premise, concluzia este că dacă oamenii vor să-și maximizeze șansele de a fi fericiți și să-și reducă stresul, ar trebui să-și construiască viața luând cât mai puține decizii și înconjurându-se de oameni care au trăsăturile pe care aceștia le preferă/caută. În timp, se vor molipsi și ei de aceste atitudini și comportamente, evitând, în același timp, consumul mare de energie mentală pentru deciziile mici. Un exemplu în acest sens îl constituie și modul în care Cerf însuși evită să aleagă singur restaurantul în care să mănânce. În schimb, iese cu cineva de încredere care să aleagă restaurantul și meniul. Cu alte cuvinte, evită să ia două decizii mici, înlocuind-o cu una mai mare.
Această strategie se poate aplica în numeroase domenii ale vieții, Cerf concluzionând că cel mai important lucru este să alegem corect persoanele în compania cărora ne petrecem cel mai mult timp.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
