E soare. E atât de cald și soare afară de parcă cineva acolo sus testează la maxim puterea noastră de rezistență. Era pe balcon și pielea se bucura de razele soarelui. Pentru prima oară după ani de zile de când locuia în imensitatea acelui oraș, nebunia și circulația interminabilă de oameni și mașini parcă dispăruseră undeva în altă dimensiune.
„Viața se întâmplă când îți faci alte planuri”… auzise asta acum câteva săptămâni și a râs. Îi spusese o cunoștință. Încerca să îi dea putere să meargă înainte. Era încă „liniște” în jur. Undeva, departe, pe alt continent, erau probleme parcă imposibil de ajuns atât de aproape.
„Ne naștem singuri, de cele mai multe ori suntem singuri în cele mai dureroase momente și murim singuri. Este certitudinea vieții”… și asta o auzise și la început i se păru puțin sinistru, deși în cele mai dureroase momente a fost singură. Poate așa a fost să fie, își spunea mereu. Toți cei pe care îi crezuse aproape, plini de iubire, plecaseră sau se dovediseră a fi doar o altă alegere proastă, alegeri ce încerca din răsputeri să le înțeleagă și unde greșea de le tot făcea.
Acum era singură, din nou. Nu, nu în casă. Erau toți prin preajmă. Se simțea singură în sufletul ei. Oarecum înțelesese că fericirea era în lucruri simple. Fusese fericită, era „fericită”, dar își dorea un alt fel de fericire.
Poate că toată izolarea aceea îi deschise o altă viziune asupra vieții. Ce conta cel mai mult în acel moment? Cum va trece peste toate astea? Și multe alte întrebări se derulau pe repet în mintea ei. Poate că totuși izolarea făcuse și minuni, se redescoperise pe ea. Ea era cea mai importantă în acest moment. Cum ar fi putut supraviețui, dacă nu era bine și cum ar fi putut ajuta pe oricare din familie sau prieteni? Și știa un lucru: trebuia să meargă înainte orice ar fi. Încăpățânare? Cât cuprinde. Și nici nu concepea să renunțe. Conspirații, manipulare, prostie, inconștiență toate erau posibile și într-un fel sau altul toate vor trece. Dar ce va urma? Asta era întrebarea ce o neliniștea cel mai tare.
Libertatea! Era pentru prima oară când știa că era ceva de care se va bucura pe deplin de aici încolo. Era acel ceva ce nu îl prețuire aproape deloc înainte. Culorile și căldura unei zile însorite, ploaia și răcoarea erau momentele care îi lipseau și înainte parcă nici nu contau pentru că pur și simplu erau acolo. Ce urma, the next episod. Sănătatea și libertatea era tot ce conta. Era minimul de care avea nevoie pentru a-și găsi fericirea, bucuria și iubirea în viitor.
Guest post by Lavinia Manea
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
”Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști”
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
