Acum 50 de ani un pastor negru a luat cuvântul la o întrunire a negrilor din America, vorbind despre un vis. Pe vremea aceea era mai uşor să fii femeie sau să ai altă culoare a pielii decât albă în blocul comunist decât în marele bastion al libertăţii, America. În măreţul bloc comunist, vrând, nevrând, primeai o educaţie, unii o primeau cu forţa, alţii de o frică soră bună cu teroarea, de sărăcie, de neputinţe şi de nevoi. Acolo, dacă în loc să porţi pantalonaşi purtai fustiţe, era mult mai greu. Iar dacă sub haine, pielea avea altă culoare decât albă, iar confesiunea alta decât presbiteriană, atunci şansele să poţi deveni în viaţă altceva decât fuseseră părinţii tăi erau teribil de mici. Iar un maxim se putea atinge doar dacă erai fabulos de talentat la muzică, dans sau sport.
Marșul spre Washington, 28 august 1963, mai mult de un sfert de milion de participanți (sursa foto)
Acum 50 de ani, cu excepţia comunităţii afro americane şi a unui procent infim al populaţiei albe americane, Martin Luther era sinonim cu reforma religioasă. Fiindcă după ce a aruncat cu călimara-n Diavol şi-a ţintuit întrebările cu pumnalul în uşa bisericii din Wittenberg, schimbând faţa Europei şi pe urmă a lumii. Cel de-al doilea Martin Luther, King Jr. de data asta, nu şi-a ţintuit tezele cu pumnalul ci modern, cu televizorul.
Acum 50 de ani, un tânăr carismatic, fost mecanic şi fost pompier, chemat la preoţie după ce studiase sociologia, a îndrăznit să ia un microfon şi să spună Urbii et Orbii că ”a avut un vis”, iar în visul lui, valoarea omului se măsura după cea a sufletului, nu după absenţa melatoninei în piele. În visul lui oamenii aveau acces la ceea ce îi face mai buni, mai aproape de idealul Christic indiferent de locul naşterii, culoarea pielii, culoarea ochilor.
Acum, o serie de cuvinte utilizate atunci cu intenţii jignitoare sunt interzise prin lege. Teoretic avem acces gratuit la un volum năucitor de informaţii extrem de valoroase, la cărţi pentru care acum 3-400 de ani plăteai chiar şi echivalentul unei proprietăţi frumuşele. Acum, sunt libere graţie Proiectului Guttenberg. Muzica cântată altădată doar la castelele regale e la un click distanţă pe youtube sau alte platforme muzicale. Însă nu ne apropiem de acel vis în care dincolo de câmpul de orez să privim către un prieten în orice om.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
