Picură din fagurele verii o miere molcomă cu aromă de must.
Frunzele capată nuanțe aurii, iar verdele sângerează a blond arămiu.
S-au dus păsările, dar rămân călătoriile.
Visate, sperate, tânjite…
E dulcele ăsta târziu fată-femeie pârguită rotund a măr rumen.
Mușcătura-sărut, mângâierea plină ca o cupă de vin nou dată cu sete pe gât, în așteptarea altei cupe.
Toamna susurând șăgalnic a câmp de floarea soarelui trecut alene prin cel dintâi seceriș.
Galben-sângeriu jertfit în adânc de pământ gras și negru, născator de lumină și de pâinea cea de toate zilele.
O dragoste târzie, cu obraji rumeiori de fată-femeie!
O viață de o clipă, purtată pe aripi de cocori, acolo unde VARA e eternă.
Așteptând cuminte o îmbrățișare albastră de APE.
O MARE femeie, odraslită de un anotimp BĂRBAT.
Citiţi şi
Fațetele cruzimii – The Peasants
Tuciul nu e un obiect oarecare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
