Sunt ușor consternată de răspunsurile pe care le-am primit în absența unor întrebări. Sunt măgulită de avalanșa de păreri care s-au abătut în direcția articolului meu, pe care îl simt extrem de pulsatil și îl cred disjunct de aparență. Remarc necesitatea voastră, a celor care v-ați rupt din timpul vostru pentru a-mi „răspunde”, de a vă justifica viețile, acțiunile și simțurile. „Ador” că mă înțelegeți în privința alegerii personale, pentru ca următoarea frază să o începeți cu un adversativ „dar”.
Eu nu am scris politically correct și poate asta v-a stimulat dorința de revoltă, urgența unei spovedanii fără patrafir și biciul deghizat în funde. Dacă v-aș explică faptul că articolul inițial nu viza dorința voastră sine qva non de a va strânge la piept replicile miniaturale și dacă v-aș reaminti că rodul nemulțumirii mele (spuneți-i frustrare, că e cuvânt la modă) îl constituie atitudinea societății vis à vis de femeile care aleg să NU devină mame, mă tem că ați înțelege - din nou - că discutăm despre eternă alegere între carieră și familie. Deci, nu aș face - fără intenție, dar conștient – decât să vă întroduc într-o nouă eroare.
Spre deosebire de voi nu simt nevoia să mă justific, nu vreau să epatez prin istoria vieții mele și prin triumful ultimilor ani de carieră, prin detalii intime legate de soțul meu ori de viață noastră personală. Am aflat despre voi atât de multe, simt că vă știu dintotdeauna, dar voi nu ați aflat nimic despre mine… Poate nu ați vrut sau poate, deși ați citit cu nesaț și v-ați asigurat de o parcurgere coerentă, ați fost influențate de un subiectivism molipsitor.
Va vând un pont: când încercați să vă justificați, când simțiți nevoia unei replici instinctuale ori când alegeți să povestiți orice pentru a umple cu multe cuvinte spațiile gândirii noastre, evitați să strecurați coada despicată a unui demon modern: subiectivismul. Nu v-am judecat, am vrut doar să vorbesc - în numele meu și al unei comunități admirabile de femei care au opțiuni similare - despre presiunea unei societăți care nu vede mai departe de lungul unui nas cu deviație de sept.
O societate sănătoasă și deșteaptă ar fi una care ar întreba mai întâi de ce aleg unele femei să devină mame, care le sunt atuurile pentru a-și desemna calitatea de părinte, ce au de oferit, ce educație pot susține și ce relație au cu soții sau partenerii lor. O astfel de societate nu ar mai urmări stereoptipurile cu iz arhaic și s-ar concentra pe optimizarea potențialului pe care îl oferă familia, ca și celulă a societății. Poate ați remarcat sau nu, dar, cu excepția unei scurte liste de nume, nu v-am oferit niciun exemplu în susținerea argumentației mele. Nu pentru că acestea nu ar exista, însă introducerea exemplelor într-o argumentație personală transformă textul într-o țintă vulnerabilă care își ascunde propriul obiectiv în spatele unor cazuri ce stârnesc controverse.
Am ales să vă vorbesc despre mine fără a vă vorbi, de fapt, despre mine. Nu am discutat despre fericiri, nici în context religios ori spiritual, nici ca o paradigma a trecerii filosofului amator prin lume, ci am povestit despre percepție.
Ca să înțelegeți depre ce anume scriu, v-aș ruga să vă imaginați o ceapă (decideți voi ce tip: albă sau roșie, știu, e mai bună cea de pe urmă, că e mai dulce) cu toate straturile sale aflate într-o simbioză perfectă. Acum, va rog să vă imaginați că am pornit de la primul strat care mai păstrează urmele cojilor uscate, atavice și că ne îndreptăm cu mișcări repezi către mijlocul acela păstrat în foițe subțiri, albe și pline de zahăr. Textul meu a fost despre acel miez, despre acea percepție subiectivă care atinge intrinsec eul personal, nu despre aparențe traduse prin obiceiuri diurne, complexe de zi cu zi, reușite în calitate de femeie, partener de afaceri, student eminent sau chiar artist.
Percepția vizează analiza,iar eu nu am venit cu o compunere, am venit cu o sinteză. Nu vă acuz de nimic și mă bucur că pot avea acest tip de dialog pe care nu-l scontasem inițial. Dar v-aș ruga să nu rămâneți la suprafața instinctuală a gândurilor dintâi. Filosofia aplicată ne învață că atunci când gândim în termeni absoluți ne mințim singuri pentru că este un lucru comod. Creierul nostru, fascinant cum e, este leneș și se hrănește cu gânduri comode, cu interacțiuni relative și cu răspunsuri imediate. Poate, în timp ce lecturați acest text, veți simți impulsul unor răspunsuri, poate al unor clarificări… gândiți-va bine și încercați să vă anulați impulsurile de moment. Jucați șah cu mintea dumneavoastră și încercați să câștigați meciul cu sinele! Nu este o problematică de intelect, nici măcar hormonală (deși nu ar trebui să mă contraziceți când impactul hormonal este dovedit științific în cazul mamelor și al femeilor însărcinate), este o chestiune de morală și de integrare socială. Aceste epistole pe care le trimit “peste tot și nicăieri” nu se adresează obiceiurilor zilnice, nu vizează antiteza dintre femei, nu sunt o lăuda și o preamărire, sunt o necesitate de a verbaliza fisurile preconcepțiilor unei societăți ce se consideră modernă, dar judecă la fel de aspru precum o făcea în urme cu sute de ani.
„Pentru binele meu psihic”, după cum spunea una dintre autoarele unor replici nesolicitate, dar citite și analizate cu grijă, v-am rescris și v-am reinterpretat motivul care a stat în spatele articolului inițial. Nu am vizat fustă plisata a problemei care danțuiește frenetic într-o societate eterogenă, ci am urmărit impactul muzicii asupra dansului deșănțat al acesteia.
“Ăsta-i puzzle-ul meu, suntem, în definitiv, la fel, diferă numai numărul pieselor”. Nu, nu suntem la fel și aceasta este – de departe – cea mai bună veste pe care v-o pot oferi! Diferă numărul de piese, diferă și modul lor de îmbinare, diferă și tipul de puzzle pe care îl alegem să ne reprezinte. Putem alege varianta 2D sau putem schimbă perspectivă și, astfel, puzzle-ul nostru se va construi în format 3D: lățime, înălțime și adâncime.
Ca o concluzie, sper să fie evident că tot ceea ce am scris este despre ADÂNCIME (personală, socială, emoțională), restul fiind detalii!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
