S-ar mai putea spunea astăzi ceva nou despre dragoste (exclusivistul sentiment)? Regizorul Augustine Frizzell se încumetă la o adaptare după o carte de succes, încercând să demonstreze virtuțile scrisorilor, atât de bogate în emoții, pentru cei care nu și-au anesteziat încă simțurile, copleșiți de atâta tehnologie. Bunăoară, amatorii de melodrame scăldate în roz fané, în care trecutul se împletește sinuos cu un prezent suficient de strălucitor vor fi pe deplin încântați de producția The Last Letter from Your Lover. Ecranizare a romanului celebrei JoJo Moyes (Me Before You) reprezintă un bun motiv de a regândi ceea ce ar putea însemna „să nu-ți ratezi șansa”. Așadar, o jurnalistă ambițioasă (Felicity Jones) găsește o serie de scrisori de dragoste secrete și descoperă povestea de dragoste interzisă a unui cuplu din anii ’60 (Shailene Woodley și Callum Turner). Această luxoasă colecție de povești de dragoste, îmbinate mai mult după un stil emoțional, conține ingredientele unei melodrame standard: amnezie, întâlniri ratate, scrisori pierdute, cinici care sunt uimiți de puritatea iubirii reale, decoruri fastuoase și costume fabuloase, și – desigur – oameni foarte drăguți care sunt fermecați unul de celălalt.
În prima poveste prezentată pe ecran, Shailene Woodley și Callum Turner se îndrăgostesc unul de celălalt, într-o idilă plină de obstacole. O întâlnire întâmplătoare, în anii 1960, conexiuni ratate și despărțiri cu ochii umezi pe diferite peroane din gările londoneze ne canalizează spre (re)memorarea melodramelor de epocă à la Hollywood (An Affair to Remember). În al doilea plan narativ, fermecătoarea Felicity Jones/Ellie devine un amestec de Carrie Bradshaw și Bridget Jones, intersectându-se cu un simpatic arhivar care o ajută să strângă scrisorile eroilor din prima poveste, ca apoi cele două narațiuni filmice să se contopească într-o rescriere britanică, bine caligrafiată, a celebrei pelicule The Notebook.
Bunăoară, Ellie (Felicity Jones), o jurnalistă, din Londra contemporană, care nu are prea multe imbolduri romanțioase, este însărcinată să scrie un articol despre un jurnalist care murise recent. Trebuie să treacă de un arhivar destul de înghețat și formal pe nume Rory (Nabhaan Rizwan) pentru a obține acces la arhiva editorului. Acolo, găsește o scrisoare de dragoste de-a dreptul romantică, către cineva identificat doar ca „J”, de la un expeditor identificat doar ca „ Boot”. Grație flashback-urilor, vom descoperi povestea lui J (Shailene Woodley în rolul Jennifer Stirling). Așadar, pe la mijlocul anilor ’60, sofisticata Jennifer își revine după o amnezie suferită în urma unui accident de mașină. „Îmi spuneai Larry”, îi amintește cu blândețe soțul ei frumos și bogat (Joe Alwyn) când ea îl numește Lawrence. Apoi, într-un dialog cu eleganta ei prietenă, e asigurată de aceasta din urmă că ea are „o viață perfectă”. Cu toate acestea, Jennifer nu își dă seama ce îi lipsise. Putem spune că nu doar amnezia o face pe Jennifer să se simtă pierdută. Soțul ei o tratează ca pe un frumos ornament pe care îl vizitează între călătoriile de afaceri și o roagă doar să le țină companie doamnelor la cină, în timp ce bărbații vorbesc despre afaceri și evenimentele din plan mondial.
Puțin mai târziu, un corespondent străin, Anthony O’Hare (Callum Turner), sosește să-l intervieveze pe Anthony în timp ce soții Stirling se aflau într-o stațiune de lux din Franța. Previzibil, O’Hare și Jennifer rămân – o bucată de vreme – împreună în mijlocul luxoasei stațiuni, în timp ce așteaptă ca Stirling să se întoarcă dintr-o (altă) călătorie de afaceri. Așadar, se vor împleti povești despre două cupluri, mergând «înainte și înapoi », pe măsură ce relațiile se dezvoltă. Ellie și Rory continuă căutarea scrisorilor și, astfel, povestea a ceea ce s-a întâmplat cu J și Boot. Desele repetițiile din film indică paralelele dintre cele două cupluri, la o distanță de jumătate de secol. Ambele povești încep cu un ușor antagonism, fără vreun motiv special, în afară de faptul că poveștile de dragoste care încep cu conflictul ‘sunt mai interesante’. Cei patru protagoniști avuseseră și experiențe nefericite în relații, deci nu putem admite că tânjeau să iubească și să fie iubiți fără să aibă o fărâmă de îndoială. Ambele povești prezintă scene ale unui cuplu care dansează atât de intim într-un club, încât muzica să conducă și la o întâlnire intimă (privată). Scrisorile de dragoste sunt foarte înflăcărate, dar sunt puțin generice. Cadrul scenografic e mereu unul luxos, iar costumele purtate de Shailene Woodley sunt superbe – inspirate de Jackie Onassis & realizate de designerul Anna Robbins, totuși, acestea umbresc ceea ce spune și face de fapt persoana care poartă acele ținute. Înscriindu-se în linia unor pelicule precum Possession, Message in a Bottle, The Love Letter, Love Letters, Letters to Juliet sau alte producții marca Hallmark, și The Last Letter from Your Lover are meritul de a prezenta povești despre oameni care descoperă puterea iubirii prin scrisori romantice.
Este leste de înțeles – astăzi, epistolele de dragoste sunt greu de realizat, iar schimbul de intimități, ambalate în expresii rafinate, pare și mai greu de imaginat. Drept urmare, cea mai autentică emoție – exprimată în acest film – poate fi amărăciunea lui Ellie tânjind după acea lume a scrisorilor de iubire și sperând la un text care ar putea suna, cel mult, așa: „Hei, iubito, dacă vrei să-ți schimbi viața …” urmat de unele hashtag-uri și emoji-uri. Cu toate acestea, dragostea rămâne mereu acel sentiment după care toți tânjim, deși – uneori – pare a fi exclusivist.
Pe Mădălina o puteți găsi și aici.
Regia: Augustine Frizzell
Scenariul: Nick Payne și Esta Spalding după romanul omonim scris de Jojo Moyes
Imaginea: George Steel
Montajul: Melanie Ann Oliver
Muzica: Daniel Hart
Distribuția:
Felicity Jones – Ellie Haworth
Callum Turner – tânărul Anthony O’Hare
Ben Cross – Anthony O’Hare (în vârstă)
Joe Alwyn – Laurence Stirling, soțul lui Jennifer Stirling
Shailene Woodley – tânăra Jennifer Stirling
Diana Kent – Jennifer Stirling (în vârstă)
Durata: 110 min
Citiţi şi
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Momentul băieților în fața oglinzii din baie
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
