Cum e? Ştie cineva cum poate fi?
Să te măriţi la 18 ani, să rămâi însărcinată la 21, apoi să fii brusc abandonată disperării. Casă nu, serviciu nu, şomaj nu. Să stai într-o casă cu stuf, în gazdă, să-ţi roadă noaptea şobolanii uşa. Să nu ai ce mânca, dar te-ai înţeles cu gazda că, dacă prăşeşti carfofii, îţi capeţi dreptul să mănânci câţi vrei. Când te saturi de cartofi, faci un efort şi cumperi un kilogram de orez, din care iese mult pilaf cu legume.
Să fie iarnă, ger -25 de grade şi tu, însărcinată în patru luni, să stai la gura unei sobe călduţe numa’ şi să te gândeşti jumătate de oră cum s-ar face un nod la o cravată. Cravată cu care să te spânzuri. În timp ce te gândeşti, copilul simte gând de moarte şi mişcă din ce în ce mai tare. ”Aaaa, stai că nu mor doar eu!”
Te opreşti din gânduri, iei pe tine un paltonaş şi pleci din casă pe un drum troienit. Mergi, mergi, mergi cam cinci kilometri – dus. Acuma, trebuie să te şi întorci. E bine, te-ai încălzit puţin, dar nu poţi scăpa de nodul ce ţi s-a pus în gât. Tatăl nostru, spus în gând, până la uitarea de sine, şi-a făcut efectul. Simţi că te cuprinde o linişte cu miros de iasomie în toiul iernii, da.
Ajungi la căsuţa cu stuf şi ţi se pare palat. Încă eşti vie şi nu te mai gândeşti să mori. Bun. Te cuibăreşti în pat cu tot cu hainele de pe tine, nu mai ai putere să te dezbraci. Linişte lucie, aţipeşti şi visezi un copil blond, cu ochii gri: ”Mamă, eu sunt Andrei, nu mai plânge, deschide uşa”.
Te trezeşti transpirată, dar în casă e frig de îngheaţă apa în găleată. Mergi în magazie, încă buimacă de visul tău, scormoneşti prin grămada de vreascuri. În timp ce focul arde duşmănos, te gândeşti: ”Oare ce uşă să deschid?”
Nu ai telefon să-i spui mamei tale durerea. Nici dacă ai avea nu ai suna-o să-i spui tâmpenii. Mereu ai ştiut să rabzi.
Timpul trece, se face martie. Între timp, mama a aflat ce ţi se’ntâmplă. I-a spus gazda ta şi ea a venit, te-a luat acasă.Te-a luat pe tine şi un căţel ce-ţi ţinea afară de urât. Acasă a ta e mare, luminoasă, curată. Ai şi ce mânca.
În toiul nopţii dai alarma, bagajul e pregătit, spitalul aproape. Mergi cu părinţii de braţ la născut. ”Nu mai plânge, Marie!”, spune tata mamei tale.
Tu nu ai niciun stres, parcă s-a pogorât Duhul Sfânt pe tine, ştii că totul va fi bine, atât.
La spital, te cântăresc. 48 de kile, eşti numa’ piele şi os. Încep durerile naşterii, mama rămâne pe hol, speriată. E primul nepot. Tu urli, de la ora unu noaptea până dimineaţă. Vine doctoriţa ta: ”Respiră, respiră odată!” Tu respiri durere.
Schimbul care era când ai venit, îţi dă banii înapoi: ”N-ai născut cu mine, asta e.”
Vine următorul schimb, faceţi cunoştinţă, alt set de seringi cu sânge ţi se iau. Nu ţi se dă nimic pentru durere, nu se poate. Se face ora doişpe. Tu tot nu ai născut şi simţi că ţi se rupe coloana în miliarde de bucăţi.
Pe hol, mama imploră doctorul să facă ceva: ”Nu o lăsaţi să se chinuie atât, doamna doctor, vă rog!”
Afară e vreme frumoasă, pe la ora 17 dă Dumnezeu şi naşti, întorci capul spre fereastră, să plângi. Un cer roşu se întinde cât vezi cu ochii, şi plouă. Ţi se dă să pupi o mogâldeaţă mică, ce, după atâta efort, scânceşte.
Nu ştii cum adormi, nici nu ştii cât ai dormit. Te trezeşti cu un gol mare în inimă: ”Vreau să-l văd!” Te ridici şi umbli spre el. Ai nouă copci ce clipocesc în sânge şi nici nu poţi să te aşezi. Nu-ţi trebuie, stai cu Andrei rezemată de un perete şi-l alăptezi. Simţi că, dacă mori acum, de fapt, nu mori. Tu rămâi în Andrei. Abia acum te saturi de plâns.”Nu plânge, va fi laptele amar”, îţi zice o mamă mai experimentată. Te opreşti brusc, nu vrei să fie laptele amar.
Acum tu, din 48 de kile, ai rămas cu 43, dar nu mai ai un singur suflet, niciodată nu mai ai.
Sunt 18 ani de atunci şi încă te întrebi: ”Ce uşă, Doamne, să deschid, ce uşă? Ori am deschis-o deja?”
Pe Luminiţa o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
