Soţul meu nu este deloc romantic. De aceea, când am primit acest mesaj de la el, am fost aproape şocată. Nu mi-a venit să cred. L-am citit şi recitit de nenumărate ori, cu inima tot mai neastâmpărată.
„Ce-ar fi să ne vedem diseară, după serviciu, direct la restaurantul X? Am făcut deja rezervare. Îndrăznesc să-ţi spun ce poate nu ţi-am mai spus de mult… mi-e dor de tine, iubita mea!”
Cum să nu ţi se-nmoaie picioarele? Cum să nu arunci imediat la coş dosarul unde începusei uşor şi discret să aduni dovezi pentru un ipotetic viitor divorţ? Cum să nu-i ierţi o listă maaaare de păcate? Un astfel de acces de romantism şterge ani de pragmatism. Dă de pereţi cu rutina… Şi eu? Mă uit la mine. Am plecat, ca în fiecare dimineaţă, val-vârtej din casă, după ce ne-am mormăit reciproc un „la revedere” anemic care nu prevestea nicicum o astfel de răsturnare de situaţie.
Mă uit în oglindă. Arăt jalnic. Numai sclipirea din ochi mă mai salvează. Răstorn geanta şi încep să mă machiez. Deşi sunt încă în timpul programului şi aş mai avea multe de făcut, nu-mi mai stă mintea la treabă. Nu ştiu cum voi mai disimula până la sfârşitul zilei, nu ştiu cum voi mai putea rezista. Îmi vine să plec chiar acum, pe jos, către el….
Doamne, mă gândesc, ce uşor găsesc bărbaţii calea către inima unei femei, chiar şi către inima celei pe care aproape o pierduseră… Incredibil, îmi spun, şi roşesc privindu-mă deja machiată în oglindă. Cred că sunt fericită…
De la serviciu iau un taxi, nu mă interesează dacă ajung prima, nimic nu mai contează, decât că, în sfârşit, a reînviat speranţa, că, de fapt, relaţia noastră nu este una pierdută…
El e deja în restaurant. Este pe jumătate întors şi, din când în când, priveşte spre uşă. Intru şi mă apropii cu pas sprinten – 20 de ani mi-au zburat din suflet – sunt iar o fetişcană, cu inima tremurând ca o gelatină şi cu sufletul uşor ca un fulg. Mă vede şi… zâmbetul i se şterge brusc şi, fără să vrea, îi scapă printre buze un…
„Ăăă.. ţie ţi-am trimis mesajul??”
Am avut un soț idiot atâția ani… Înapoi la dosarul de divorț. Fuga,fuga!
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
