Sunt îndrăgostită de el. E foarte ambiţios. Eu mai gătesc, mai spăl rufe, mă tratez de neputinţă şi frustrare profesională cu câte o curăţenie generală. El studiază. Suntem medici, aşteptăm cu sufletele la gură invitaţia de a deveni parteneri într-o clinică medicală cu reputaţie impecabilă. Suntem doi oameni maturi, stăpâni pe destinul nostru. Deşi avem o legătură de mai mulţi ani, am hotărât să o ambalăm discret şi să ne facem un nume, profesional, înainte de a întemeia oficial o familie. O familie, în ochii societăţii, nu e o însumare de sentimente, protecţie şi trăiri, ci o hârtie semnată şi parafată.
Uneori îşi aduce laptop-ul la bucătărie şi îmi citeşte câte un articol interesant, publicat de vreo Universitate de renume şi care abia de a apucat să facă vâlvă. Discutăm. Câteodată ne certăm, altădată căutăm căi de implementare şi în rutina noastră. În dragoste ne înţelegem până la jugulară, profesia ne duce însă, uneori, pe lobi opuşi. Ne ajutăm în cazurile mai complicate. Râde de mine când sunt luată peste picior de şeful clinicii. Inventez tot felul de acţiuni prin care să interacţionăm mai mult cu pacienţii. Bărbaţii preferă şedinţe interne în care să se pună în discuţie tehnici noi, descoperiri de ultim moment, cazuri grave. Şeful de clinică le împacă pe amândouă, pe muchie de cuţit. La început mi-a arătat o simpatie preferenţială, dar am redus-o la curtoazie colegială, impunând o doză subţire de răceală, servită diplomatic, cu respect.
Cred în adevăr şi în consolidarea cuplului pe acest principiu. Poate părea neplăcut uneori la atingere, prea amar pentru papilele gustative, dar este reazem de nădejde în caz de febră şi complicaţii. Adevărul ar trebui să fie paracetamolul nostru de toate zilele, poate crea uşor disconfort stomacului, dar în final, ia durerea.
E ziua mea liberă şi o petrec rememorând simptomele unei bătrâne cu care m-am împrietenit. Mă preferă pentru că o fac să râdă. Deşi în analize nimic nu atrage vizibil atenţia, durerile repetate de cap mă intrigă. Şterg geamurile şi extrapolez. Victor intră pe uşă zâmbind, cu braţele încărcate de flori. Îmi cumpără flori destul de des, de data asta însă se pare că florăreasa şi-a tratat cu succes căderea de calciu. Sticla de şampanie e o surpriză.
– M-au făcut partener! Anunţul oficial săptămâna viitoare, în şedinţă.
– De mine ştii ceva?
– Ăăă… a trebuit să admit că eşti târfă. Stai, nu te enerva, era exact ce voia să audă. L-ai refuzat! Poţi să rămâi în apartament, dar nu mai putem lucra împreună, relaţiile între medici nu sunt privite cu ochi buni. Ca partener am nişte obligaţii …
– Până acum erau privite altfel? Iar apartamentul eu l-am găsit, dacă se mută cineva, acela eşti tu!
– Gândeşte-te puţin! Până găseşti altceva, cu referinţele oarecum şubrezite, nu ţi-l vei putea permite. Dar poţi să rămâi, în fond ne iubim, nu văd de ce nu am putea trece peste asta. Deşi, dacă îmi găsesc pe altcineva, ar deveni penibil. Pot să te ajut cu un împrumut.
– Sigur că poţi! În timp ce eu cheltuiam salariul pe mobilier, tu strângeai bani de nuntă. Nunta ta, desigur! Măcar eşti sincer, acum, la final.
– Întotdeauna am fost sincer, dragă, cariera a fost dintotdeauna pe primul loc pentru amândoi. De data asta eu am fost mai bun. Nu credeam că o să te cobori atât de jos încât nici măcar să nu încerci să te bucuri pentru mine. Ba să mai fii şi invidioasă. Mă tem că de aici drumurile noastre se despart…
– Apartamentul rămâne cu mine, sper să ai bunul simţ să-ţi iei catrafusele şi să dispari imediat.
În spatele oricărui bărbat de succes se află o femeie de sacrificiu. De bunăvoie sau nesilită de nimeni. Dar care, de una singură, e în stare să-şi pietruiască propriul drum.
Câteva părţi din rolurile personajelor povestirii pot fi inversate. Dar nu şi finalul, nu şi concluzia. O femeie va sprijini cariera unui bărbat, fără rezerve, un bărbat se va sprijini pe cariera unei femei, fără scrupule. Va păstra rezerve în ceea ce priveşte capacităţile ei, comparând continuu cu el însuşi. Aşa e şi cu dragostea, doar că pe alt ton.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nimic nou sub soare: ignoranța în marș
Dragostea, puterea, Chaplin și timpul trecut al marilor visători
Doctoratul nu mi-a adus respectul pe care l-am câștigat când mi-am cumpărat un Mercedes-Benz
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
