Femeia de 50 de ani nu mai tace.
Pentru că a înțeles că fiecare an în care a amuțit o parte din ea, a fost un an pierdut.
Pentru că nu mai vrea să se prefacă. Pentru că știe ce e prețios și ce e praf în ochi.
Pentru că menopauza nu e o moarte — e o renaștere.
Fiindcă, pentru prima dată, se simte întreagă. Nu perfectă, dar liberă.
Și când începe să vorbească, vocea ei zguduie. Nu pentru că strigă, ci pentru că spune adevăruri pe care nimeni nu are curajul să le rostească.
Spune că a fost singură în doi.
Că a trăit în case mari cu inimi reci.
Că și-a crescut copiii și și-a pierdut visurile.
Că a fost folosită, ignorată, subapreciată.
Că a avut orgasme false și iubiri la fel.
Că a simțit rușine, vinovăție, frică – toate degeaba.
Continuarea, aici. Merită fiecare secundă.
Citiţi şi
Menopauza: transformări psihologice, s*xuale și impactul asupra identității feminine
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
