A mai murit un medic de epuizare. Câți mai trebuie să moară?

7 April 2019

In memoriam Ileana Gavrilă, București, medic ORL-ist, mamă a patru copii, decedată la vârsta de 53 de ani, acum două zile!

Așa își începea postarea pe Facebook Livia Davidescu, medicul craiovean care a publicat în toamna anului trecut lista celor 43 de doctori care au decedat prematur, în gărzi sau după ele, în timpul serviciului sau imediat după. Colegiului medicilor din România nu au făcut publice nici până azi rezultatele studiului privind epuizarea cadrelor medicale la serviciu, după gărzi și zeci de ore petrecute în spitale.

Iată urmarea:

“Un om special, dacă te gândești fie și numai la faptul că și-a asumat venirea pe lume a nu mai puțin de patru copii superbi, cu vârste și preocupări foarte diferite – de la medic rezident, cel mai mare, până la școlar în clasa a II-a, cel mai mic! A lucrat până în ultima clipa, asumându-și burnout-ul!

Când scriu această postare am sentimentul crunt al zădărniciei, povara implacabilă a inutilității, acesta este din pacate cuvântul! Da, ma simt, privind chipul acestei doamne, colega noastra prematur plecată dintre noi, ca fiind perfect inutilă în acțiunile noastre de recunoaștere a statutului corpului medical, al drepturilor noastre, ca medici! Simt acum cu amărăciune că degeaba am încercat să facem ceva. Pe ea nu am putut-o salva.

Și nu mă pot abține să nu remarc faptul că vinovăția asta cumplită nu e numai a mea, e a tuturor celor ce ne reprezinte profesia, instituțional vorbind. Colegiul Medicilor din București, de peste un an așteptăm să publicati studiul de burnout. Au murit de atunci cinti doctori – patru în gardă și unul de epuizare! Câți mai trebuie să moară ca să promovați conceptul, să opriți epuizarea?

Colegiul Național Medicilor, ați cumpărat sedii de 1. 000.000 euro, câți bani dați copiilor orfani ai medicilor ca să-și continue viața la nivelul cumplit de acum, acela de a trăi fără de un părinte? Ce sumă ați votat în AGA pentru ei? Că și părinții lor v-au plătit sediul ăla nenorocit de 650 de mp! Nu merită și copiii lor o fărâmă de recunoștință? De empatiet? De susținere?

Mă opresc aici cu comentariile vizavi de Colegiu. Îmi este imposibil să mai scriu acest cuvânt. In plus, azi este despre un om bun ce s-a prăpădit mult prea devreme, care a învățat pe alții tot ce știa, un om generos ce nu merita această soartă!

Dumnezeu să o odihnească în pace!”

Și iată unul dintre sutele de comentarii, cel al unui rezident:

“După doar un an de oncologie, eu sunt epuizată. După ce-ți intră în jur de 50 de pacienți în cabinet pe zi, ajungi acasă terminat și nu vrei decât să te speli și să te culci. Când ai internați pe pat în jur de 20 de pacienți de care trebuie sa te îngrijești, zilnic, ajungi să nu mai suporti gândul că mâine o vei lua de la capăt. Eu sunt un biet rezident, vă închipuiți oare cum e viața pentru medicul care mă coordonează pe mine? Eu jur că nu știu cum mai are putere să-și crească cei doi copii mici când ajunge acasă. Vede zeci pe pacienți zilnic, răspunde la alte zeci de telefoane, este șef de programe pentru achizițiile de medicamente de multe zeci/sute de mii de euro și mai este și mamă. Eu nu știu cum supraviețuiesc oamenii în ritmul asta. Nu știu cum reușești să ajungi la bătrânețe și să-ți cunoști nepoții și cum să mai ai energie să trăiești zi de zi.”



Citiţi şi

Ești gata să devii o super femeie la job? Iată secretul eficienței

Antrenamente pentru creier. Te interesează?

Încerc să scriu de mama

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro