Angela se mărită. În Scoția, cu un scoțian. Ne-a invitat la nuntă. Ura, mergem în Scoția, de când îmi doream asta!
Va fi o nuntă pretențioasă, sunt sigură, pentru că și Angela este. De când aștepta ea un bărbat ca Tom, atrăgător, cultivat, manager de succes! Oho, de pe la 30 de ani, de când a pus piciorul în compania londoneză în care lucrează și acum. Doar că, acolo, colegii nu se încumetau nici măcar să-i țină ușa când intră în birou, darămite să o invite la vreo cină în oraș.
Pe Tom l-a cunoscut când sărbătorea de una singură 45 de primăveri, în barul din colțul străzii. În același bar sărbătorea și el de unul singur divorțul de cea care tocmai ce dobândise dreptul la jumătate din agoniseala lui de-o viață, plus o pensie lunară de câteva mii de lire sterline.
N-a fost vreun coup de foudre, omul încerca să facă haz de necaz, doar că tocmai atunci îi cam lipsea hazul, iar ea nu era în cea mai bună dispoziție, la gândul că se apropia cu pași repezi de menopauză și nici urmă de manager de succes în viața ei. Au vorbit un pic, au băut un pic mai mult, iar la despărțire el i-a dat o carte de vizită, pe care ea a aruncat-o, neglijent, în poșetă.
Abia peste câteva săptămâni, când s-a apucat să-și facă ordine în poșete, a dat Angela peste cartea de vizită a lui Tom și, văzând că-i ditamai managerul la o multinațională cunoscută, a decis să-l sune, mai ales că știa că-i proaspăt divorțat.
Sar peste povestea lor de amor, care poate fi admirată în toată splendoarea ei pe pagina de facebook a Angelei, și ajung la nuntă.
Decor ca în filme, cu flori multe și muzică în surdină, invitați eleganți care vorbesc pe un ton foarte jos, femei cu pălării bizare și fetițe în rochițe roz în rolul domnișoarelor de onoare, chelneri cu mănuși albe, servind invitaților câte un pahar de șampanie. Unul, nu mai mult. Cine mai vrea un pahar, să se ducă frumușel la bar, să-și cumpere.
N-am mâncat nimic toată ziua, n-am avut timp, așteptăm cu nerăbdare să fim așezați la mese. “Care mese?”, ne spune un nuntaș bine informat, “A fost un bufet cu gustări reci, ați venit cam târziu, nu mai e nimic. Dar o să fie și tort”, adaugă el atotștiutor. Apoi se îndreaptă către un grup care părea mai animat.
Îl urmăm și noi, grupul ăsta a trecut, evident, pe la bufetul cu plată. O doamnă cu un decolteu imens, fără sutien, e în centrul atenției. “E fosta nevastă a mirelui”, ne spune același nuntaș informat, “au rămas în relații foarte bune”. Aș fi vrut să aud ce povestea atât de amuzant fosta nevastă, dar am auzit că vine tortul. Am dat fuga să prind un loc la coadă, salivând de poftă și de foame. Ghinion, n-a ajuns până la mine, deși nu s-a băgat nimeni în față.
Luăm decizia să plecăm, poate găsim în apropiere un restaurant în care să ne potolim foamea, dar mai întâi trebuie să-i găsim pe miri, să le urăm “casa de piatră” și celelalte. Pe Tom îl văd într-un grup de bărbați, dar nu dau de Angela. O fi la toaletă, mă gândesc, poate își împrospătează machiajul. Mă duc la toaletă, aproape clătinându-mă, nu știu dacă de foame sau din cauza șampaniei băute pe burta goală. Deschid ușa, o văd pe Angela răvășită. Da, evident, are nevoie de reîmprospătarea machiajului, dar mai ales a coafurii. “Ce s-a întâmplat?”, o întreb alarmată. “Am învățat-o minte”, îmi spune cu un rânjet satisfăcut. “La nunta mea, eu sunt vedeta. Iar soțul meu nu are prietene femei. Cu atât mai puțin fostele neveste pe care trebuie să le întrețină”.
O ajut să-și rearanjeze părul și machiajul și ne întoarcem printre nuntași. Chelnerii cu mănuși albe ne oferă al doilea și ultimul pahar de șampanie gratuit. Tom ridică paharul și anunță că vrea să ne spună câteva cuvinte. ”Ok”, îmi spun, plecăm după ce-și termină el speech-ul.
“Anul trecut, pe vremea aceasta”, își începe Tom discursul, “mă aflam într-o ședința a consiliului de administrație. Discutam probleme foarte importante pentru compania noastră, când sună telefonul. Număr necunoscut. De obicei, nu răspund la astfel de apeluri, mai ales în timpul ședințelor, dar atunci am avut un sentiment aparte. Am simțit că trebuie să suspend ședința și să răspund la telefon. Am simțit că la celălalt capăt al firului e acea persoană specială de care aveam să mă îndrăgostesc…”
“Și, cine era la telefon?” se aude un răcnet din mulțime. Toată lumea a întors capul spre doamna cu decolteul adânc, machiajul distrus și coafura anapoda, pe care o crezuseră plecată. Revenise, iar Angela știa pentru ce.
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
