Luni seară a avut loc inaugurarea retrospectivei Jane Fonda la Cinémathèque Française la Paris. Și această doamna minunată, pe care am descoperit-o cu Cat Ballou când eram puștoaică, a ținut ieri un master class formidabil de vreo două ore la o mâna de happy few cu o energie și cu o sinceritate dezarmante. Am fost deosebit de onorată să pot fi acolo, Jane Fonda este una dintre marile doamne pe care le admir, care nu știe cât m-a inspirat și pe care-mi doresc să o intervievez măcar o dată în viața asta.
A fost grozav să stau la câțiva metri de ea.
Generoasă și caldă, a fost o lecție de viață în direct, de umanitate și mai ales de a fi om.
A ținut să vorbească în franceză, venise o bună parte din familia ei de aici (Christian Vadim, fiul lui Catherine Deneuve, pe care îl adoră, copiii acestuia, Catherine Schneider, nevasta lui Vadim cu care Roger se căsătorise după ea și care îi trimitea bezele din sala…).
A răspuns cu atenție la cele 1001 de întrebări puse despre multele ei vieți: mariajul cu Vadim (era bun la vacanțe), întâlnirea cu Marilyn Monroe, filmarea cu tatăl ei (Henri Fonda) și Katherine Hepburn, filmarea cu Godard (a fost amenințată că, dacă nu filma, urma să o calce un camion), implicarea împotriva războiului din Vietnam și revenirea ei ca actriță la 65 ani (azi are 81). Jane a electrizat o sală impresionată, care nu mai voia să o lase să plece.
Militanta din ea este la fel de implicată azi că în anii ’60 – intervenția de ieri face parte din programul “Women în motion” realizat de grupul de lux Kering pentru a susține rolul femeilor în industria filmului.
Fonda nu este atât interesată de rolurile care i se oferă, cât este de faptul că ele reprezintă un mijloc de a obține finanțare pentru cauzele care o interesează cu adevărat și în care se implică enorm: mediul înconjurător, politică rasistă a lui Trump împotriva căreia luptă intens (a acceptat să vină în Franța doar cu condiția de a putea fi înapoi în State pentru alegerile din noiembrie).
Care erau șansele să mai găsesc o româncă în sală? Foarte slabe. Însă în fața mea, când am vrut să fac câteva poze, o tânăra foarte emoționată stătea respectuos la sfârșitul master class-ului să-i dea două cărți lui Jane. Venise de dimineață special pentru ea tocmai din nordul României și stătuse toată ziua la coadă să prindă un loc. Evident, a lăsat-o bateria telefonului în timpul evenimentului.
Jane a recunoscut-o, a primit cu multă căldură cadoul, a vorbit cu ea pe scenă și a strâns-o în brațe – a fost singura persoană privată cu care Fonda a avut un moment.
M-am bucurat că am avut inspirația să deschid telefonul, așa încât tânăra are acum și câteva poze alături de idolul ei. Nu e nimic mai plăcut și care să aducă mai multă mulțumire decât o faptă bună.
Și o întâlnire cu Jane Fonda.
Cred că cineva acolo sus mă iubește de le-am văzut live în aceeași luna și pe Robin Wright, și pe Jane Fonda. Și luna încă nu s-a terminat.
Guest post by Ioana Nicolescu
Ioana trăiește la Paris, este Fashion Contributor pentru Elle, Harpers Bazaar, Marie Claire, Forbes Life și scrie pe blogul ei, Code Noir Style.
Citiţi şi
100 de ani de la nașterea lui Marcello Mastroianni – povestea unei legende
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
