Cu John Gray despre Marte şi Venus într-ale iubirii
Despre Marte şi masculinitate (partea I)
Venirea lui John Gray în România, pentru prima oară, în 17 noiembrie, la București, nu putea rămâne fără ecou. Celebrul autor al nu mai puţin celebrei cărţi care plasa femeile pe planeta venusiană a iubirii, iar pe bărbaţi pe cea a zeului războinic, Marte, nu putea trece neremarcat în condiţiile în care iubirea este una dintre temele predilecte de discuţii ori de lectură ale românilor pe internet, ori în oricare altă ipostază a comunicării.
Am stat de vorbă cu John Gray pentru a vedea dacă nu cumva, între timp, femeile şi bărbaţii au găsit fie şi nişte planete mai apropiate una de cealaltă pe care să se situeze, dacă nu chiar vreun punct comun în care să se afle şi să fie fericiţi, ori dacă, nu cumva fie şi în perspectivă, avem vreo şansă să ne regăsim poate pe inelele lui Saturn ori, cine ştie, undeva în albastrul Pământ, cu o doză mai mare de împlinire.
De ce femeile independente rămân singure? De ce bărbaţii nu mai sunt bărbaţi, ci nişte fiinţe mult prea efeminate pentru a sugera masculinitate? Generaţia Y şi iubirile noastre, încotro? – Au fost doar câteva puncte asupra cărora am poposit în interviul nostru cu John Gray. Cele ce am aflat nu sunt neapărat veşti bune. Poate singura veste bună este aceea că acum suntem mai conştienţi de noi înşine, de faptul că fie bărbaţi, fie femei, posedăm ambele laturi – atât pe cea masculină, cât şi pe cea feminină, că aceste laturi ne determină existenţa prin controlul lor, ori prin lipsa acestui control. Însă, paradoxal cumva, deşi suntem mai conştienţi de noi înşine, distanţele dintre noi ca sexe care se caută spre a fi fericiţi şi complementari s-au mărit cu spaţiul proporţional egal al haosului generat de proasta înţelegere a diferenţelor de gen, de accesul facil şi deficitar înţeles al femeilor la latura lor masculină şi a bărbaţilor la latura lor feminină. Pentru a nu sacrifica informaţia şi înspre facilitarea lecturii, am ales să împart materialul în mai multe părţi. În prima parte, lupa va cădea – cum altfel? – asupra… domnilor.
Femeie-bărbat în era confuziei
– Subiectul relaţiilor femeie-bărbat e unul etern. Fiecare generaţie se va concentra asupra acestei teme. Totuşi, învăţăm noi, oamenii, ceva despre dragoste şi relaţii sau fiecare generaţie este sortită să înveţe din propriile experienţe?
– Cu fiecare generaţie creştem în conştiinţa de sine, asupra a cine suntem noi fiecare, ca indivizi. Generaţiile trecute erau mai puţin conştiente de sine, erau mai instinctive şi reactive. Avem acces la un mai mare potenţial, la mai multă cunoaştere de sine acum ca niciodată. Femeile au acces mai mare la latura lor masculină, iar bărbaţii la latura lor feminină. Adică, să ne înţelegem, latura masculină însemnând a fi orientat pe scopuri precise, în timp ce latura feminină ţine de empatie faţă de nevoile celorlalţi, de compasiune, spune John Gray.
Azi, mai mult ca oricând, noi ca oameni am făcut o turnură gigantică prin faptul că ne putem accesa mult mai uşor energiile de gen diferit, ascunse în noi.
– De pildă, femeia accesându-şi energia masculină mai mult, atunci când e stresată nu mai caută sprijinul unui bărbat, nici protecţia lui, se descurcă singură şi astfel, devine foarte independentă. Dar, spune John Gray, devenind prea independentă, devine mai puţin atractivă.
– Iubirea este şi un subiect care ţine foarte mult de hormoni. Noi, cu toţii suntem fiinţe hormonale. Nu cumva aceste energii sunt, de fapt, rodul hormonilor care în contemporaneitate s-au decis să joace oamenilor feste mai mult decât în alte epoci?
– Noi am văzut cu toţii în statisticile cercetărilor medicale că atunci când femeia este prea independentă accesându-şi latura masculină prea mult, nivelul ei de testosteron creşte, în timp ce nivelul estrogenilor scade semnificativ şi odată cu el şi nivelul oxitocinelor care sunt responsabile cu scăderea nivelului de stres la femei. Vezi tu, deşi am progresat atât ca societate umană, în ştiinţă, avem un nou set de probleme cu care ne confruntăm şi acesta este legat de faptul că femeile sunt nefericite, rata divorţurilor este mare, gradul de implicare al părinţilor în educaţia copiilor lor scade.
– Să înţelegem că bărbaţii suferă mai puţin în modernitate, aşa cum este ea?
– Dacă te uiţi bine, reversul medaliei pentru bărbaţi este acela că atunci că bărbatul se simte ameninţat, că îi este teamă că nu poate reuşi, simte că nu are suficiente oportunităţi, mai mult, bărbatul nu mai are modele masculine de la care să înveţe cine este. Un bărbat nu învaţă să fie bărbat privind la maică-sa. El are nevoie de un alt bărbat pentru a învăţa despre masculinitatea lui. Are nevoie de influenţa unui bărbat, fără asta, masculinitatea lui scade şi îşi va accesa tot mai mult latura feminină. Ai să-l vezi pretinzând ca alţii să facă în locului lui ce ar trebui să facă el însuşi, va căuta plăcerea în lucrurile din jur şi nu va mai fi în stare să o genereze el însuşi cum ar trebui.
– Mai concret, ce anume îl face efeminat?
– Vezi tu, pentru mine ca bărbat, cea mai mare sursă de împlinire şi de fericire este să ofer sprijin, protecţie altora. Este o vorbă veche care spune că atunci când în familie mama este fericită, toată casa e fericită. Asta se întâmplă atunci când bărbatul o face fericită, iar a face fericită o femeie este cel mai mare succes al bărbatului. Abia apoi urmează succesul profesional, atingerea scopurilor, punerea în valoare a abilităţilor lui, să asigure existenţa, să fie un bun bărbat. Dar la ce i-ar folosi toate aceste însuşiri dacă nu le poate pune la dispoziţia cuiva, dacă nu poate oferi sprijin cuiva folosindu-se de abilităţile lui? Acest spirit de sacrificiu, ca să zic asa, îl fac pentru mine însumi întâi, dar şi pentru ceilalţi dragi mie, asta înseamnă energie masculină.
Bărbatul Marte sau copilul etern
– Atunci când un bărbat nu are încredere că va avea ce face cu această energie masculină sau că nu o va putea accesa, nivelul său de testosteron va scădea şi va căuta să-şi stimuleze mai mult oxitocinele pentru că nivelul său de estrogen va creşte semnificativ. Vei vedea un bărbat efeminat. Aceşti bărbaţi devin leneşi, pasivi, furioşi şi capătă rapid dependenţe din cele mai felurite: de la alcool la sex sau droguri. Vor căuta altceva care să-i facă fericiţi pentru că nu ştiu şi nu au încredere şi nici motivaţie să treacă la acţiune, singura care le-ar aduce fericirea. Aşa că vor fi fericiţi accesându-şi latura feminină, vor căuta orice lucru care să le ofere plăcere, vor aştepta ca alţii să facă lucrurile în locul lor, vor fi dependenţi de pornografie, de sex – şi da, nu e nimic rău în sex, dar doar să cauţi parteneri care să te satisfacă în loc să fii tu, ca bărbat, cel care îţi satisfaci partenera şi să obţii şi tu satisfacţie,înseamnă doar să-ţi accesezi latura feminină. Să pierzi controlul asupra consumului de alcool de pildă, e tot o accesare a laturii tale feminine. Să evadezi în consumul de droguri pentru că te fac să te simţi bine este tot pentru că tu nu te simţi minunat în a fi bărbat. Alţii devin mânioşi şi dominanţi şi cred că furia şi tirania îi fac să pară mai bărbaţi, însă aceste manifestări sunt doar comportamente opuse a ceea ce înseamnă a fi un bărbat. Să te comporţi astfel înseamnă să fii femeie în corpul unui bărbat şi asta se întâmplă atunci când testosteronul tău scade şi când estrogenii cresc. Să devii mânios, speriat, pasiv aceasta este latura întunecată a masculinităţii, atunci când ea scade şi latura feminină a unui bărbat preia controlul.
Privită prin această prismă, omenirea a avut mereu aceeaşi problemă: latura feminină a bărbaţilor a fost mai mereu dominantă dacă e să luăm în calcul că problemele lor de dependenţe, de dominare au fost la ordinea zilei şi chiar mult mai pregnante în secolele trecute când femeile aveau mult mai puţine drepturi şi libertăţi. Aşa să fie oare? Despre femei şi iubire, cu John Gray, în partea a II-a a materialului.
– va urma –
La bună recitire!
Pe Lacrima o găsiți cu totul, aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
