Băi, ăştia din generaţia cu cheia de gât, mai luaţi o pauză!

26 October 2015

Mihnea RudoiuCronologic, fac parte din generaţia celor autointitulaţi cu „cheia la gât”, deşi nu am purtat niciodată aşa ceva (ai mei, cu excepţia situaţiilor când plecam din oraş, nu încuiau niciodată uşa; probabil, se gândeau că nu era nimic de furat, ceea ce era cam adevărat.)

Şi această generaţie, de ceva vreme, nu mai poate de vremurile fericite pe care le-a trăit în copilărie. În timp ce noua generaţie de copii – dacă nu mă înşel, chiar copiii ăstora „cu cheia la gât” – stă cu ipod-ul în braţe şi nu socializează decât pe facebook, când ei erau mici, ce să vezi, stăteau afară şi se jucau cu alţi copii „lapte gros” şi „ţară, ţară, vrem ostaşi”. Pe când ciutanii din ziua de azi se joacă non stop pe calculator, ei se fugăreau de-a hoţii şi vardiştii, îşi fabricau carabine cu cornete şi trăgeau unii în alţii, că astea erau jocurile lor de strategie.

Lista cu lucrurile minunate de care au beneficiat ăia cu „cheia la gât” poate continua la nesfârşit şi scopul e acela de a sublinia că majoritatea kinderilor mileniului al treilea nu ştiu să se bucure de copilărie: prietenul lor e telefonul mobil şi laptopul. Ei nu bat mingea în curtea şcolii şi nu se distrează cu adevărat.

Da, măi, şi pun pariu că la fel spuneau şi ăi bătrâni despre voi: ei se plimbau cu căruţa plină ochi cu fân, se duceau cu vaca la păscut la cinci dimineaţa, se bucurau de natură când îi ardea soarele pe câmp în timp ce dădeau cu coasa, iar voi stăteaţi ca nişte papiţoi în faţa blocului şi vă jucaţi de-a v-aţi ascunselea şi vă uitaţi la desene animate. Păi, ei (bunicii voştri) nici nu ştiau cum arată o sală de cinematograf unde voi vă duceaţi weekend de weekend acolo să vedeţi filme cu John Wayne şi Sora 13. Pentru ei, cinema-ul însemna şezătoarea unde se adunau în fiecare săptămână, sub privirile celor mari.

– Ehe, cugetau ăi bătrâni, ce copilărie de kkt trebuie să aibă copiii noştri în comparaţie cu copilăria minunată de care am avut noi parte când mulgeam vaca, mergeam la grădină să punem cartofi şi dădeam porcului de mâncare în troacă!

Dar voi nu sunteţi de părerea asta, nu?

De ce credeţi atunci că kinderii de azi, când vor creşte, vor spune că au avut o copilărie naşpa?

Singurul motiv pentru care ăia cu „cheia de gât” stăteau afară şi se jucau elasticul, castel, baba-oarba şi gropicica era acela că nu exista calculator. Dacă ar fi existat, nu ai mai fi găsit unul afară.

Când eram în clasa a şasea, la mine la şcoală s-a făcut un curs de calculatoare pentru începători şi am fost unul din elevii selectaţi să participe la curs. Mă plictisea teribil, dar mă duceam săptămână de săptămână pentru că, după ce se termina ora, ne lăsa să jucăm „Jumping Jack”, un joc care exista pe calculatoarele de atunci.

Şi abia aşteptam ziua de miercuri să mă mai joc zece minute „Jumping Jack”.

Iar în facultate, toţi ăia cu „cheia la gât”, când ne-am cumpărat calculatoare, am devenit peste noapte nişte zombie care petreceau nopţile jucând Starcraft, Warcraft, Doom şi Motoracer. Am avut colegi care au fost daţi afară din pricina patimei pentru jocuri…

Aşa că, mai lăsaţi-mă cu vremurile extraordinare din copilăria ălora cu „cheia la gât” !

Vreţi să spuneţi că, dacă aţi putea reînvia copilăria şi aţi beneficia de toate avantajele tehnologice din prezent, aţi prefera să jucaţi şotronul şi lapte gros în loc să vă jucaţi cu tableta şi să staţi pe facebook?

sotron

Dar acum ce faceţi, că sunteţi mari, aveţi aceleaşi activităţi ca ale părinţilor voştri sau v-aţi aliniat în trend cu kinderii ai căror părinţi sunteţi? Câte ore petreceţi pe internet, huh? De câte ori pe zi intraţi pe facebook să verificaţi cine ştie ce tâmpenie?

Îmi amintesc şi acum când Televiziunea Română a început să difuzeze Sandy Bell. Nu găseai ţipenie de copil afară începând cu 19:30. Nu mai zic la ce isterie a dat naştere „Sclava Isaura”. Nu doar că nu găseai ţipenie de om matur duminica, începând cu 17:30, dar a doua zi, la serviciu, primele ore treceau discutându-se despre Isaura şi don Leoncio (ce jale a fost la mine în cartier când a murit în incendiu Don Lencio, vai de mine şi de mine!!!).

Imaginaţi-vă cum ar fi fost dacă, în afară de Sandy Bell, ar fi existat Cartoon Network, sau dacă în locul Sclavei Isaura aţi fi avut zeci de canale dedicate numai filmului. Cum există azi.

Ia ziceţi, voi aţi fi stat să jucaţi şotronul, hmmm?

Sau poate că aţi fi stat şi de asta, dar tot atât cât stau şi copiii din ziua de azi.

Deci, dacă petreceaţi mult timp afară cu alţi copii era pentru că desene animate vedeaţi doar duminică, la gala desenului animat, iar filme (cu excepţia celor nord coreene, vietnameze şi ruseşti) şi alte emisiuni interesante nu găseai la televizor (pentru asta existau televiziunile bulgarilor şi sârbilor) şi eraţi forţaţi să vă ocupaţi cumva timpul liber.

D-aia stăteam la fotbal până seara. Nu regret, după cum nu regret zilele când ne împărţeam în grupuri şi intram în grădinile oamenilor să furăm mere, pere şi prune şi porumb, sau când aruncam cu pietricele în geamurile fetelor şi puneam pastă de dinţi pe clanţele uşilor, dar nu cred deloc că am avut o copilărie mai bună decât a copiilor din ziua de azi.

Orice copilărie e frumoasă, dacă ştii să te bucuri de ea şi dacă ai părinţi care ştiu să o facă frumoasă.

Restul e gargară.

Aşa că voi, ăştia din generaţia cu „cheia succesului la gât”, am o rugăminte: lăsaţi-o mai moale cu copilăria de vis pe care aţi avut-o!



Citiţi şi

Să ne mai lăsăm și duși de val…

Toți sunt bine, țara e moartă

Voi ați observat cât de greu e pentru unii să suporte fericirea, binele sau succesul altora?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Cotizo / 4 February 2019 23:13

    “Ne succedem generatii si ne credem minunati”

    Reply
  2. Florentina / 9 October 2016 8:56

    Lasand la o parte faptul ca, da, avem copilaria asa cum sunt vremurile, nu e o idee buna sa incurajam joaca la calculator, laptop, telefon, statul la TV etc in cazul copiilor. Lucrez cu copiii (si nu, nu sunt terorist educational, asa cum sunt mai nou prezentate in media cadrele didactice). Iar copiii de acum, in general, au in mare parte niste probleme care, conform studiilor, si observate de noi cu ochiul liber, se datoreaza acestor practici. Apar mult mai multe cazuri decat inainte de deficit de atentie, de exemplu. Va reamintesc probabil lucruri pe care le stiti. A fi parinte e un full-time job si e dificil sa faci mereu ceea ce trebuie. Iar activitatea fizica este ceea ce trebuie, nu ingropatul in online sau in jocuri. Va doresc ochi de vazut si urechi de auzit. Si o zi frumoasa, ca nu stau la polemici, n-am timp! 🙂

    Reply
  3. Lucian / 27 January 2016 10:32

    ..Poate . Insa noi astia , cu cheia de gat , oricat de mult ai incerca sa ne faci sa intelegem ca nu ne deosebim decat prin diferenta de generatii , nu o sa o lasam mai moale .. Si stii de ce ?.. Pentru ca noi ne-am adaptat si ne putem adapta oricand ! Ceea ce generatia “emoticon ” de azi nu mai poate sa faca . Opreste-i netul , confisca-i telefonul si laptopul si iti vor afisa “ecran albastru “. Se vor bloca . Nu vor mai sti ce sa faca . Generatiei cu cheia de gat daca ii luai teava cu cornete , isi facea palos de lemn . Ii luai mingea de 35 lei , isi face avioane de hartie sau carut cu rulmenti .
    Nu neg progresul si vremurile in care traim . Dar copiii din ziua de azi nu au capacitatea de adaptabilitate atat de dezvoltata cum o aveam noi si cei din generatiile anterioare .( chiar daca aceasta adaptabilitate era oarecum fortata) .
    Am in casa un reprezentant al generatiei noi . Nu stiu daca ai copii. Dar te intreb : ce preferi ? Un copil care sa bata mingea 5 ore in fata blocului sau in parc sau un copil care sa stea conectat 5-6 ore la noile tehnologii ?

    Apropo , bai! Nu am de gand sa iau o pauza ;).

    Reply
  4. Mihai Gheorghe / 28 October 2015 12:31

    Da, lucrurile se schimba, generatiile se schimba, joca se schimba, tehnologia se schimba, dar pana la urma toata experienta copilariei asa numitei “generatii cu cheia la gat” nu este despre cat de nebunatici au fost ei fata de cei de acum ci mai mult legata de faptul ca petreceau mai mult timp impreuna si pentru asta inventau moduri in care sa se distreze neavand alternative prea multe. Dar nevoia din spate nu se schimba, nevoia a ramas la fel, folosim tehnologia tot ca sa ne adunam, vezi facebookul (retea de socializare) sau toate jocurile pe calculator de succes, tot o retea e in spate. Deci mai degraba interfata se schimba, dar unele lucruri raman la fel, indiferent de generatie:

    https://www.youtube.com/watch?v=sCZB2fzOwu0

    Reply
  5. ddd / 27 October 2015 21:52

    Desenele de pe cartoon sunt foarte naspa ,Sandy Bell erau super tari ,desenele de atunci aveau alte teme ,astea mie sincer nu imi plac,dar asta e parerea mea . In legatura cu verile petrecute la tara …eu am avut prilejul sa am bunici la tara si au fost cele mai tari veri ever. Ne duceam la discoteca ,ascultam muzica la casetofon pe baterii,radeam . Toti aveam aceleasi lucruri si nu prea exista atata invidie ca acum (era ,dar nu atat de rau)intre copii,eram mai relaxati . In legatura ca fb-ul,eu acasa si in oras nu imi deschid internetul la tel ,doar la munca ,cand am timpi morti si atunci frec menta pe fb . Eu stau la servici pe internet ca asta imi e meseria,dar acasa sub nici o forma,in timpul liber prefer sa ma intalnesc cu prietenii si ghici ce ?sa stau de vorba !!!o da ,sa vorbesc! Si in legatura cu bunicii …ei au spus mereu ca au fost chinuiti de mici copii ,cu munca ,asa ca te dezamagesc in legatura cu comentariu facut mai sus de catre tine,cum ca si cei de dinaintea noastra ar fi spus ca vai ce splendid au fost cand erau copii.Cred ca toata lumea se refera strict la faptul ca acesti copii nu se mai bucura de natura si de ce are de oferit acesta in detrimetrul calculatorului .

    Reply
  6. Ion Romica / 27 October 2015 20:03

    In esentă ai dreptate, valoarea copilăriei e dată de implicarea părintilor. Articolul este scris frumos, cu o logica simplă, franc, concret. Dincolo de asta e clar ca nu ai idee de psihologia copilului si de implicatiile pe care le are izolarea si lipsa comunicării. Modificarile pe care le produc jocurile pe calculator sunt fizice si raman pentru multa vreme. Daca vrei sa întelegi din date, arunca o privire pe statistica casatoriilor si ratele de nastere a copiilor printre ITisti fata de alte categorii. Iar ăstia sunt doar prima generatie, au fost expusi ca si tine, pe la 15 ani prima dată….Stai sa vezi peste 25 de ani…O sa avem generatii intregi de robotei programatori bucurosi sa poata lucra pentru multinationale si bucuriei ca vor avea bani pentru cele mai tari calculatoare acasă….fara sa aiba idee ce sa faca cu banii, fara familie si fara copii. Jobul viitorului este fie in IT fie in industria de entertainment a acestor robotei, hoteluri, bordeluri, casino….

    Reply
  7. Bookish / 27 October 2015 16:50

    Da, ai dreptate. Noi, cei din generatia cu cheia de gat, ne jucam pe afara fel si fel de tampenii pentru ca astea erau distractiile. Doar ca jocurile erau mai inofensive, iar activitatile implicau miscare si socializare (in adevaratul sens al cuvantului).
    Nu neg ca tinerii din ziua de azi au o copilarie fericita, dar oare cu ce amintiri vor ramane ei? Cum s-au jucat ca disperatii pe calculator si au ajuns la nu stiu ce nivel la un joc, cum au dat like si share la cate o poza? Ma indoiesc.
    Orice copilarie e fericita, dar calitatea experientelor difera. Din pacate lumea se indreapta spre o tehnologizare mult prea mare care risca sa anihileze apropierea umana si sentimentele.

    Reply
  8. gabi / 27 October 2015 14:58

    Ai mare dreptate.
    Mai asteptam si alte articole.

    Reply
  9. Ioana / 27 October 2015 12:44

    Foarte tare! Cu exceptia faptului ca cei care petrec/au petrecut ore zi zile jucand tampeniile alea cu ceva-craft pana in momentul in care pot fi concediati sau parasiti, etc, sunt la fel de idioti ca cei care sa spunem, ar fi jucat ‘lapte-gros’ obsesiv cate 14 ore pe zi pana si-ar fi rupt vreo mana 😀

    In rest sunt de acord, chiar daca ne sunt noua dragi jocurile de topait si sarit si jucat in praf nu putem sa spunem ca astea sunt ceea ce ar trebui sa faca un copil din zilele noastre.

    Dar calculator in exces si orele petrecute singur (chiar si in retea) nu prea se compara cu interactiunea adevarata cu un prieten/prieteni, chiar si jucand niste jocuri prostesti 🙂

    Altfel, nu era mai bine atunci 🙂

    Faiantaru’, esti ciudat cu ‘crudul pielii tovarasilor tai de joaca’

    Like 2
    Dislike 3
    Reply
  10. Redblocks / 27 October 2015 12:01

    Foarte bun articolul.Apreciez !! Felicitari Mihnea !!

    Reply
  11. Stefana / 27 October 2015 11:09

    Asa este, are dreptatea lui autorul articolului, toti copiii din ziua de azi atat de judecati de cei din jur sunt produsul nostru, noi cei din generatia pe care atat o mai proslavim, ca ce tari am fost si tari suntem. Sunt parinte, am copii si aproape toti parintii din jurul meu isi planteaza copiii in fata TV-ului si a PC-ului ca sa nu ii buruieze fonic prea tare, ca sa nu le mazgaleasca peretii si ca sa manance, ca la masa la bucatarie fara device-uri nu intra mancarea. Si uite asa pentru confortul nostru, ii sacrificam pe saracii copii si-apoi ii criticam ca sunt o generatie stricata.

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
  12. dici / 27 October 2015 5:21

    Fac parte din aceeasi generatie “cu cheia de gat”, dar nu, nu m-am uitat la Sandy Bell sau Isaura. Chiar si cu mintea de atunci mi se pareau prostesti, iar cand colegii isi faceau credite sa isi cumpere pc-uri si apoi isi luau concedii sa se joace (sic!) preferam sa imi petrec timpul in alt mod.
    Si gustul se educa, e o chestiune de alegere.

    Reply
  13. Faiantaru' / 26 October 2015 19:58

    Mda, in timp ce eu o sa-mi amintesc cararea lunii asternuta pe mare, de Jack London si cana de ceai fierbinte sorbita pe tripozi, de nesfarsitele campii de sub muntii Zarandului si crudul pielii al tovarasilor mei de joaca, de fotbalul jucat “in deal” si de seductia de curva versata a pitei din cuptor, de tiganci cu ochi albastri si daaah … pe Ilona cu strimpfi albi in prespalati etc. etc., numeste-le linistit “anxietati si melancolii inutile”, tu o sa-ti aminteasca de usturimea ochilor hiponizati de niste desene animate cubice ce se aleargau fara rost pe monitor. Care-i cioca, barosane ?

    P.S. Celorlalti cu rugamintea de a “sari” peste primul minut https://www.youtube.com/watch?v=VGiI-MuTWf0

    Reply
    • Alina / 27 October 2015 2:25

      Foaaarteee tare!subscriu! O sa aveti multe amintiri frumoase cu ultimele jocuri de c—t si toate nimicurile de pe facebook. Lasa k stiti voi, noua generatie, sa va distrati! Enjoy:))

      Reply
  14. nicu / 26 October 2015 19:52

    Numai partial ai dreptate, probabil ca si noi daca aveam calculatoare si FB stateam toata ziua cu nasul in ele dar asta nu inseamna ca este/ar fi fost un lucru bun! Oricat de minunata este tehnologia din ziua de azi ea are un mare defect: înstraineaza oamenii. Daca ai citit cartile lui Asimov intelegi ce vreau sa spun! Asta ne cam asteapta si pe noi (intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat) daca nu suntem atenti! Parerea mea! 🙂

    Reply
  15. gabriel / 26 October 2015 15:21

    Mihnea, pe de o parte ai dreptate dar nici nu poti sa ne spui sa luam o pauza. iti dai seama ca e ca si cum ne-ai spune sa nu ne mai amintim. Si altceva mai bun decat nazdravaniile de atunci nu avem …

    Like 5
    Dislike 1
    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro