Și când mult devine… patologic?
Am deschis pagina unui potențial prieten, să-i văd “lumea”, să știu de mă-ncadrez în ea și am rămas în faza de stupoare: 3000 de “prieteni”, majoritatea femei, de toate vârstele, femei grozave, superbe, care mai de care mai apetisante, mai atractive, mai decorative.
Și m-am gândit: Doamne! Ce concurență! Ce șanse am să fiu eu ”aceea”?
Apoi am regândit: Omul ăsta cu zâmbet de Giocondă are aici propriul său site de matrimoniale! Trei ani se poate izola-n sălbăticie și delecta cu conversații spumoase și testări…
Sunt femeie și gândesc ca o femeie. Nu pot gândi ca un bărbat. Însă pot gândi ca un om? Oare omul din mine se poate întreba: Când mult e mult prea mult? Când mult devine patologic?
Toti ne dorim pe cineva alături, căruia să-i dăruim ființa noastră, lumina din noi, pe care să-l facem martorul vieții noastre, cu care să împărțim frumosul lui “azi” și speranța lui “mâine”. Și-n lumea asta nebună, dorită de tot, flămândă de gesturi, căutăm, prin încercare și eroare… și de la capăt. Avem dreptul de a căuta, de a greși… și totuși, când mult e mult prea mult?
Există vreun număr ce ar putea trage semnalul de alarmă că nu suntem pe drumul cel bun în căutările noastre?
Un număr ce ne-ar putea arăta că nu mai suntem căutători de sentiment, de celălalt, ci ne-am pierdut în noi, într-o lăcomie de a avea cât mai mult?
Oare există un număr de la care să știi, că, de fapt, nu mai cauți, că nu dăruiești nimic, că ești doar un gambler, un vânător de senzații, un pescar în căutare de trofee? Și să te deranjeze faptul acesta?
Mă gândesc că nu există un astfel de număr. Pentru unii poate fi cinci, pentru alții zece, 25, suta sau sutele… campionii… cu miile.
Însă, dacă un număr nu există, sigur există un preț lăsat în număr, în cicatricile și rănile nevindecate, în zecile de speranțe răvășite precum plicurile desfăcute dar niciodată ajunse la destinație, necitite de cel ce trebuie și niciodată puse la loc, pe traseu, pentru a ajunge la destinatar.
Când mult e prea mult? Când mult e patologic?
Aș îndrăzni să spun că este mult prea mult atunci când doare în celălalt, atunci când trecerea ta îl pustiește, când gesturile și acțiunile tale ofilesc bucuria de a trăi, de a crede în oameni, în iubire.
Este mult prea mult atunci când, în celălalt, singurătatea pare o opțiune mai bună în fața unei noi incercări.
Atunci e mult prea mult!
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Orice femeie are dreptul la o geantă care i se potrivește
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
