Atenție, relație fragilă, conține copil din altă căsătorie!

23 June 2014

MIRELA RÎncep acest material formulând clar şi răspicat faptul că întotdeauna, în orice ecuaţie, în calculele, părerile şi deciziile mele, cel mai mult contează copilul. Al meu, al celuilalt, al tuturor. Când am de făcut o alegere şi e la mijloc un copil, întotdeauna mă gândesc mai întâi la urmările pe care alegerea mea le va avea asupra copilului. Mi s-a întâmplat să mă dezavantajeze groaznic şi să-mi muşc mâinile de ciudă… dar am ales ceea ce cred că ar fi ales şi copilul dacă ar fi avut putere de decizie.

Am fost fără voia mea spectatorul unei scene desprinsă dintr-un film. Mi-am amintit povestea pentru că zilele trecute m-a abordat cineva exact pe aceeaşi temă şi mi-am promis să v-o povestesc şi vouă. Mai ales că întâmplarea a făcut să urmăresc scena până la final…

La un moment dat, am fost martora unei discuţii în care o doamnă, mai degrabă duduie aflată în cea mai mare dilemă a existenţei ei, i se plângea unei organizatoare de evenimente. Duduia noastră (o să-i spun aşa, ca să ne fie mai uşor să o identificăm în poveste – cred că deja e clar pentru toată lumea că nu vorbim despre o prietenă de-ale mele, pentru că, dacă mi-era prietenă, nu mai avea demult astfel de dileme… prietenele mele ştiu!!! – a fost invitată la un eveniment de familie în calitatea ei de persoană publică. Până aici, nimic ieşit din comun. Doar că la acest eveniment a fost invitată şi fosta soţie a iubitului ei. Care fostă soţie mai avea şi calitatea de mamă a unicului lor copil… Iar doamna mamă l-a rugat pe domnul fost soţ, tată de copil, să le însoţească la acest eveniment pentru părinţi şi copii, iar domnul tată a şi acceptat. Duduia nu reuşea să se poziţioneze nicicum în această ecuaţie… şi nu contenea cu întrebările, retorice de altfel, pentru că veneau intr-o avalanşă în care n-ar fi putut să-i răspundă nimeni nici dacă ar fi vrut! El o să stea cu ele sau cu mine? Şi eu ce o să fac în timpul ăsta? Cum ar trebui să mă îmbrac ca să-i atrag atenţia? Dar nu poate doamna să se ducă împreună cu fetiţa şi noi să mergem împreună şi să ne întâlnim acolo, iar el să stea şi cu mine şi cu ele? Pe mine nu m-ar deranja foarte tare să stăm toţi la aceeaşi masă pentru că eu oricum arăt mai bine… Şi ce-o să creadă lumea… n-o să ştie nimeni că de fapt noi suntem oficial împreună, că el e despărţit de  patru ani de femeia aceea… Şi a ţinut-o aşa într-o mare dilemă.

divorce

După aproape două săptămâni, am fost şi eu la evenimentul cu pricina. Evident, am stat cu ochii pe subiect. Domnul a însoţit copila şi fosta soţie (era un eveniment care îi viza pe “mami şi pe tati”), au stat la aceeaşi masă, elegant, decent, cu un copil fericit să fie flancat de cei doi părinţi. Duduia îmbrăcată ca la nuntă a reuşit performanţa de a ieşi în evidenţă la categoria aşa nu, a făcut botic toată după-amiaza şi a stat cu ochii pe ceafa iubitului, care n-a întors capul nici măcar o secundă…

Poate că duduia ar fi câştigat brusc statutul de domnişoară drăguţă şi finuţă dacă ar fi avut buna inspiraţie să stea acasă. Oricum nu avea nicio treabă cu evenimentul în cauză şi mie cel puțin mi-ar fi câştigat simpatia dacă ar fi luat decizia să nu-şi mai complice existenţa, nici pe a ei, nici pe a celorlalţi doi, ca să nu mai vorbim de copilul aflat la mijloc.

Nu înţeleg de ce în astfel de situaţii oamenii nu ştiu să facă pasul înapoi. Atunci când intri într-o relaţie cu o persoană în viaţa căreia există un copil, trebuie să-ţi asumi faptul că acel copil este pe primul plan în ordinea priorităţilor. Că, dacă bărbatul pe care tu îl iubeşti ca pe ochii din cap primeşte un telefon la miezul nopţii, trebuie să fugă în celălalt capăt al oraşului, unde poate o voce disperată îl cheamă să-şi ajute copilul. Dacă îl iubeşte pe bărbatul acela cu adevărat, o să-l ajute să plece mai repede de lângă ea.

La fel, orice bărbat care se îndrăgosteşte de o femeie care creşte un copil trebuie să ştie că femeia aceea ar fi în stare să se lege cu părul de un copac şi să-şi ţină copilul în braţe dacă vine viitura, în loc să-l ţină de mână pe el. Dacă bărbatul acela o iubeşte cu adevărat, o să-i ţină în braţe pe amândoi până trece pericolul.

Dragostea şi apartenenţa nu au nicio legătură cu proprietatea şi expunerea. O relaţie are nevoie de multa grijă, de multă atenţie. Iar o relaţie în care e la mijloc un copil dintr-o altă relaţie e ca o cutie pe care scrie mare FRAGIL!!! Şi când pui mâna pe ea, trebuie să ştii şi să înţelegi exact ce iei în braţe.

Pe Mirela o găsiți cu totul aici.



Citiţi şi

Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast

Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)

Când iubești

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. eee / 3 January 2023 12:51

    Am citit si eu acest articol si stii ceva, oricine ai fi tu nu ai dreptate, poate partial, dar daca individul a divortat ce cauta cu maica-sa copilului la orice eveniment? a da, ok, te duci la eveniment dar in nici un caz nu stai cu fosta la masa.. ce e tampenia asta? ai terminat-o cu fosta gata, adio, oricat de dureros este nu ai ce sa mai cauti in preajma lui decat in situatii absolut urgente… dar nu la scoala sau evenimente de parinti. eu cred ca tanti respectiva trebuia sa o rupa cu prostul care sta la masa cu fosta. si sti de ce? pt ca fi-su /fi-sa oricum face orice tine de el sa saboteze pe noul parinte. deci oricum ar fi minunatii psihologi tb sa tina cont ca nu exista doar copilul si fostii, mai exista si noul/noua si copilul/copii noi… de ex ai 2 copii in noua relatie si unul in vechea relatie… cum crezi tu ca cel din noua relatie accepta orice legatura cu fostul/fosta… niciodata nu accepta, il tolereaza, nu-l accepta, si chiar daca il accepta la inceput, pe deplin niciodata nu v-a fi acceptat, si sti ceva, un copil din vechea relatie nu face nici un efort sa se inteleaga cu noul parinte, oricate eforturi ar face parintele sa-i accepte copilul nu il poti accepta.. pt ca exte extrem de simplu cand fiul tau si fica ta iti spun: tati, mami te iubesc, iar pe cel mare il auzi ca zice altuia te iubesc iti vine sa-i tai limba cand sti ca tu-l cresti si tot pe rapandula de fostul/fosta il iubeste pe care nici nu l-a cunoscut si nu a locuit niciodata constient cu el/ea. Si sti ceva mai e si mentalitatea de kko a parintilor ei/ai lui care intervin pe toate partile sa distruga. Realitatea e mult mai complexa ca fantezia prezentata mai sus.Realitatea e dura si vin chestii naspa de unde nu-ti dai seama. Un sfat bunpe care l-as fi dat eu era parintelui copilului sa nu stea la masa cu fosta, sa stea deoparte si sa se ocupe fosta de copil.

    Like 2
    Dislike 1
    Reply
  2. Alina / 14 September 2018 15:40

    Buna ziua! Numele meu este Alina am 30 am o relatie cu Dani de 7 ani .cand l-am cunoscut pe Dani eu mai avem un copil de 3 ani dintr-o relație ne reușită sa zicem ..Dani se comporta foarte drăguț primi ani cu copilul .după 3 ani a venit si copilul lui bn si frumos ..după un an au început certurile in casa diferențe ca face e asa ca fiuto nu face cum zic eu si etc
    .Nu stiu ce sa fac si cum sa mai procedez sunt într-o situație disperată doresc să divorțez nu imi dă copilul cel mic..

    Reply
  3. Aki / 16 November 2016 15:04

    Daca mama si tata iubesc atat de mult copilul, ii vor arata ca noua partenera a tatalui este un nou membru al familiei extinse si o vor trata cu respectul cuvenit, chiar si la un eveniment unde (teoretic) nu are ce sa caute. Probabil ca duduia respectiva nu are, pur si simplu, ce sa caute in relatia cu un barbat care ii arata ceafa de-a lungul unui intreg eveniment. Iar copilul respectiv este educat prost: da, partenera tatalui ar fi putut sta acasa, dar daca tot nu a stat, hai sa nu o facem sa se simta ca un animal de companie care s-a cacat pe pantofii gazdei…Ca sa nu creez confuzii, eu sunt aceea care o respecta pe noua sotie a fostului sot si isi invata copiii sa o respecte la randul lor. La un eveniment la care trebuie sa fim toti, fiecare are locul meritat in familie, nimeni nu e “a 5-a roata”. Nu stiu ce intelege autoarea prin “interesul copilului”, dar mie povestioara asta mi se pare o barfa ieftina, fara valoare morala…copilul nu a invatat nimic pozitiv din asta.

    Like 10
    Reply
    • mpopa123 / 11 May 2017 22:30

      sunt intr-o astfel de situatie. sunt intr-o relatie cu o femeie cu doi copii. eu sunt divortat de 4 ani si am si eu un copil care insa nu sta cu mine ci a ramas cu mama lui.
      i-am cunoscut copiii. sunt razgaiati.
      nu as putea sta sub acelasi acoperis cu ei.
      ii compar mereu cu al meu si… pur si simplu nu pot.
      ce as putea sa fac!?

      Like 4
      Dislike 1
      Reply
      • dan / 27 September 2017 9:52

        Sa-i dai pace… Si sa-ti cauti alta fara copii. Cunosc sentimentul… nu are viitor, crede-ma…

  4. Marya / 15 November 2016 20:11

    Ca să rămâi într-o căsnicie nefericită, doar ca cel mic să aibă mamă și tată, este o greșeală.
    Copilul va crește într-un cămin lipsit de iubire, afecțiune, acel ceva ce există între doi oameni fericiți.
    Într-adevăr, copilul este pe primul plan, dar, cum spunea cineva mai sus…ei cresc..pleacă…iar noi va trebui să rămâi lângă un om cu care ai un copil. Atât și nimic mai mult….
    Ori trăiești vreo dramă a vieții tale, ori ai ochelari de cal.
    Un copil poate fi fericit și cu părinți separați. Totul depinde de părinți…

    Like 5
    Dislike 1
    Reply
  5. Sofia / 24 January 2016 10:34

    habar nu ai despre ce vorbesti. Pura teorie. Pana nu simti pe pielea ta abtine-te sa emiti judecati. Macar din bun simt.

    Reply
  6. Ana-Maria / 26 June 2014 19:59

    Articolul prezinta un caz (foarte frumos din partea lui ca a stiut sa aiba grija de copilul sau la timpul potrivit) si cele expuse din comentarii sunt cu totul alte cazuri.
    Ideea e sa pastrezi echilibrul intre timpul petrecut egoist pentru tine (cu cine vrei tu) si timpul petrecut cu copilul tau (care in cazul despartirii oricum te vede mai putin).
    Concluzia este excelenta:
    cine se implica intr-o relatie de-a doua care implica si copii ar trebui, dintr-un spirit al normalului, echitatii si bunului simt sa-si asume niste riscuri, neajunsuri, compromisuri.

    Reply
  7. Dorina / 26 June 2014 16:34

    Buna.
    Si sotul meu are un copil din prima casatorie si poate ca sunt cateodata si momente in care eu simt ca nu e locul meu acolo. Si prefer sa stau acasa, sa-mi caut alte ocupatii, insa in acel moment sotul este cel care insista ca eu sa fiu prezenta. Ca el nu s-a casatorit ca sa fie singur, ca trebuie sa isi aibe mereu fam langa el, etc etc. Deci, daca nu stim toate detaliile din relatia/casa respectiva, mi se par putin deplasate comentariile.
    La cum ai descris-o pe duduie tind sa cred ca poate tu ai dreptate intr-o oarecare masura. Incera sa atraga atentia fara doar si poate; era putin frustrata.
    Dar, la fel de frustrate pot fi si mamele acestor copii, dand acum un exemplu tot din gradina-mi, care vor accepta SA-SI LASE copilul in vacanta cu tatal si cu noua lui partenera DOAR daca merge si ea… Personal, mi se pare cel putin la fel de penibil precum si povestioara relatata de tine!

    Nimeni nu este perfect.
    Pentru o mama copilul ei este totul. Insa va veni un moment in care copiii isi vor deschide aripile si vor zbura si vom ramane tot cu partenerul. Asa ca, ar fi bine sa nu ne focalizam atentia doar pe copil si sa uitam ca suntem la randul nostru persoane individuale, cu nevoi proprii.

    Reply
  8. Andi V. / 24 June 2014 14:27

    Sunt de acord cu tine: nevoile copiilor trec inaintea adultilor si cand te atasezi de cineva care are un copil din fosta casatorie, trebuie sa-l (sa o ) iei la pachet. Diavolul salasluieste, insa, in detalii. Ce constituie “nevoile copiilor”? Unii copii au fost modelati astfel incat sa aiba nevoi (reale si imaginate) din prima secunda a trezirii si pana in ultima, inaintea culcarii. Ca de exemplu, “nevoia” de a sta alaturi de el si a-l tine de mana cand se uita la desene animate (ore intregi). In aceste cazuri, cand acesta e modelul de parinte imbratisat, e bine de decis ca acel copil/copii sunt de ajuns si ca e imposibil de gasit timp pentru altceva, cum ar fi o relatie romantica unde (ca si intr-o familie clasica) trebuie jonglat cu multe nevoi.
    Cat despre prezenta la functiuni alaturi de fosta familie, iarasi e discutabil. Cand copilul este obiectul acelei functiuni, ii este dedicata, e absolut normal. Cand, insa, e o functiune sociala diferita – de exemplu vizitarea unei familii prietene din timpurile fostei casnicii, o chestie care nu vizeaza decat colateral fericirea copilului, atunci e mai bine de ridicat un gard fata de asemenea evenimente.
    Tot ca exemplu, in aceeasi relatie, EA considera normal sa mearga in vacante cu fostul, sa doarma in aceeasi camera cu el – evident, doar sa doarma, trebuia crezuta pe cuvant – pentru binele copilului, el nefiind priceput cu ingrijirea copilului (de +4 ani). Mie nu mi s-a parut atat de normal – da, familia cu copii continua sa existe, cu o singura functie (cresterea copilului), pana la majoratul copilului dar anumite lucruri pur si simplu nu se fac. Lucrurile transparente, evidente, clare, conduc la familii fericite pentru ca parinti fericiti = copii fericiti.

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro