Nu a mai scris demult, acum zâmbește, căci știe de ce s-a reapucat. Din același motiv din care nu poate dormi noaptea, și nu, nu e pentru că bea prea multă cafea.
(deși iubește cafeaua, nu și-a luat un espressor de teamă să nu crape de inimă și ea vrea să moară ca un erou, nu ca fraiera, de la cafea.)
Azi dimineață chiar a râs când și-a văzut noul articol publicat. S-a ghemuit goală sub cearceaf și a râs sănătos. Fu*c me, a fost bun și ăsta, și râdea pur și simplu. Episoadele de instabilitate emoțională sunt mai scurte și mai rare.
Trebuie să-și ia gândul de la el, să-și cenzureze emoțiile și să alunge amintirile alea care o fac sa zâmbească dulce-amar.
Încă îi simte respirația pe gât, brațele îmbrățișând-o protector și buzele sărutându-i cele mai intime locuri.
El a fost cafeaua ei cea mai bună pe care a degustat-o, pe care a savurat-o lent, i-a lăsat mirosul și aroma să îi pătrundă toate simțurile. A închis ochii și a respirat-o.
La naiba cu orgoliile și cu așteptările și cu what if-urile! O să îl sune și o îi spună: I feel you, baby, you are my coffee! Motherf*cker! Pa!
Guest post by C.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu spune! Nu spune ce gândești, ce faci, ce simți! (reminiscențele comunismului)
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
