Cum se poate să fii fericită cu un bărbat și să te îndrăgostești de altul?

5 October 2016

Mi-e dor de tine.

Am făcut-o lată. Nu am căutat, nu mi-am dorit, nu mi-am dat seama la timp. La întrebarea „există prietenie între o fată şi un băiat?” răspunsul ar fi: există. Acum, depinde şi de conversaţii. Cele mai banale conversaţii, cu persoana potrivită, te fac să te îndrăgosteşti, fără ca tu să ai cea mai vagă idee că ţi se întâmplă asta şi fără ca tu să cauţi măcar aşa ceva. Când îţi dai însă seama că te-a luat valul, e un pic târziu, şi… asta te chinuie, mai ales dacă tu eşti deja într-un angajament, şi la fel e şi el. Da, nu am crezut niciodată că mi se poate întâmpla tocmai mie aşa ceva, dar iată, aici sunt, în faţa faptului împlinit.

cuplu 2

Mi-e dor de tine în fiecare zi, deşi te văd zilnic. E cumplit. E o luptă care nu face decât să-mi dea dureri de cap. Te văd peste tot, mi-ai intrat în suflet cu totul. Mă citeşti foarte bine, eu ştiu asta, eşti un tip inteligent. Ştii şi tu ce se întâmplă. Şi eu mai ştiu că şi tu eşti în aceeaşi situaţie. Nu am vorbit niciodată despre asta, nici nu trebuie. Ne înţelegem oricum, ceea ce mă dă şi mai tare peste cap. Ştiu, e un clişeu. Citeam deseori despre iubri imposibile şi nu eram de acord, pentru că sunt genul de persoană foarte hotărâtă şi cu capul pe umeri, nu înţelegeam cum să nu ştii ce vrei. Ei bine, acum mă aflu aici. Exact în acest punct. M-am întrebat ce mă atrage atât de tare la tine: ne înţelegem din priviri şi discuţiile noastre se completează perfect. Râdem împreună, eşti foarte amuzant – ceea ce mă dezarmează mereu, oricât mi-aş propune eu să fiu serioasă şi să trec peste. Pentru că, da, îmi propun să fiu normală şi să termin cu prostiile astea care-mi trec zilnic prin cap. Nu pot.

Când mi-am dat seama de  sentimentele mele pentru tine, într-o bună zi, am simţit că se deschide pământul şi mă înghite sau, mai bine zis, că-mi fuge de sub picioare. Şi tu ţi-ai dat imediat seama, ştiu sigur – atunci m-am mirat de cât de bine te poate înţelege cineva. De tine nu mă pot ascunde, evit uneori să te privesc pentru că mă vezi ca pe o carte deschisă; pot spune acelaşi lucru, şi eu te citesc imediat – şi ştiu că tu ştii asta. E o chimie peste care trecem cu greu, atunci când rezistăm tentaţiei de a mai face o glumă printre rânduri, moment în care rânjim amândoi prosteşte. Îmi dau seama că e greşit, dar, în acelaşi timp, e atât de bine. Și, în acelaşi timp, îmi face rău. E chestia aia ciudată cu dragostea, că uneori e cam neînţeleasă. Aşa mă simt şi eu.

Şi, Doamne, câte îmi trec prin cap… şi ce frumoase sunt toate în capul meu, atunci când visez cu ochii deschişi la tine. Sunt curioasă totuşi ce crezi tu despre asta, deşi nu sunt sigură că vreau să ştiu, că, cine ştie, poate mă topesc.

Dragostea ar trebui să înţeleagă ceva: nu poate să vină aşa, când vrea ea, neinvitată, şi să dea buzna în viaţa oamenilor care sunt deja fericiţi cu alegerea lor şi nu caută nimic altceva…

Mi-e dor de tine în fiecare zi şi nu ştiu dacă o să afli vreodată în cuvinte asta. Dar tu ştii. Şi simţi. Pentru că… m-am îndrăgostit de tine.

O cititoare care a dorit să rămână anonimă

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Pisica neagră-i vinovată!

Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare

Lumea în care trăim

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Lola / 15 October 2017 13:08

    Doamne, reda atat de bine ceea ce simt.
    De cateva zile parca textele, muzica, imaginile, toate lucrurile pe care le vad au legatura cu mine si situatia in care ma aflu si simt ca o iau razna treptat :).
    Nu a fost ceva voit, ci pur si simplu a dat buzna sentimentul si a patruns in intunecimea mea. Am ajuns sa imi masor cuvintele si faptele pentru a nu fi interpretate, desi sunt constienta de faptul ca sunt. Cel mai tare ma doare faptul ca mi se raspunde si as vrea sa fie doar un scenariu din capul meu, dar deja au inceput sa observe si altii schimbul de dialoguri, priviri si glumite.
    Incerc cu toata puterea si forta de care dispun sa resping orice forma de apropiere, dar raman dezarmata si “citibila” in fata sa.
    Fiecare dintre noi suntem intr-o relatie. A mea are jumatate de deceniu, iar a sa aproximativ la fel, dansul fiind “in pregatiri” dinainte de a ne cunoaste.
    Nu voi da curs si frau liber unor sentimente aparute din neant, caci n-as vrea sa ranesc persoanele care nu au nicio vina, partenerii.
    Totusi, am lasat un comentariu pentru a ma elibera de toate trairile de moment, deoarece stiu ca daca le-as da glas as fi rapid judecata de cei din jur.
    O, tempora! O, mores!

    Reply
    • EA / 27 January 2018 20:20

      Este atat de frumos si in acelasi timp atat de greu si de apasator sa traiesti ceva ce efectiv iti este interzis, pentru ca ” nu iti poti cladi fericirea pe nefericirea altuia” … mi a fost groaznic sa traiesc acele momente, efectiv imi venea sa fac ce ma taie capul, am plans de atatea ori, dar am decis, fiind o persoana serioasa si integra, sa fac ceva, cumva, sa trec peste. M a ajutat enorm si faptul ca nu l am mai vazut in fiecare zi, dar si vointa de fier. Ma gandeam la toate motivele din lume pentru care noi “nu ne am potrivi”, pentru ca suntem totusi diferiti, dar cumva ceva se completeaza perfect. Perfect imperfecti, daca vrei :)) .

      Reply
  2. Ileana / 7 July 2017 17:32

    Nu știu dacă între timp ai mers mai departe, l-ai uitat sau s-a întâmplat ceva între voi, dar e de admirat faptul că îți impui să treci peste. Viața dovedește, în general, că astfel de situații nu se sfârșesc niciodată bine, e foarte posibil ca ce simți acum să fie doar un foc de paie, extrem de atrăgător doar prin prisma faptului că e interzis.

    Reply
    • EA / 27 January 2018 20:13

      Am oarecum reusit dupa muuulte incercari sa trec peste, ajutandu-ma si faptul ca acum, spre deosebire de ceea ce scriam fix acum un an, nu il mai vad zilnic (chiar foarte rar). Inca am reactii stupide cand il vad, totusi, si viceversa. Hm. Ce sa-i faci..

      Reply
  3. Hey / 26 January 2017 21:41

    Zi de zi ma simt asa. Nu mai pot sa duc, pur si simplu. Am devenit inchisa in mine, stresata, nici eu nu ma mai inteleg. Imi doresc sa incetez, ma cert eu pe mine, ca nu e ok. Dar intrebarea ramane: Cat de mult imi doresc asta?! 😐 parca nu sunt eu…obisnuiam sa cred cu tarie ca eu nu sunt asa, ca eu stiu ce vreau, pana la el. Imi apare in cap cel putin o data pe zi.. cam de un an. 🙁 mi am promis ca nu o sa ii zic nimic, pentru ca sunt multe la mijloc pt amandoi. O sa astept sa mi treaca, asa cum astept din primele zile, inca mai sper :)).

    Reply
    • Tot Eu / 27 January 2017 11:02

      Bau Bau 🙂
      Nu, nu o sa treca de la sine…si cu fiecare secunda petrecuta in starea asta te stingi prin interior.
      Eu sunt convins ca decizia e luata deja…numai ca iti e frica sa o accepti.
      Poti face un mic test:
      Cu o moneda….alege marca (cel nou) sau banul (cel vechi) arunca banul in sus si vezi ce pica….O sa stii ce decizie sa iei daca nu pica ce ti-ar placea tie.
      Si eu aveam stari ciudat ma trezeam urland la colegin din nimic…eram foarte frustrat!!!
      Ajunsesem sa consum excesiv anumite chestii :)) din cauza asta…
      Bine..nici acum nu pot spune ca sunt super bine :))

      Reply
      • Hey / 27 January 2017 15:20

        Cata dreptate ai. Ma sting pe interior. Am un razboi in cap. Ma obosesc propriile-mi ganduri. Deci pe scurt, mintea mea imi face mie rau. Mi-as dori sa existe un univers paralel :)). Gandesc prea mult. Decizia e cam luata, si tot traiesc zi de zi sperand ca o sa trec peste chestia asta, dar dureaza deja de prea mult timp.. e cea mai ciudata chestie care mi s-a intamplat vreodata, m-am indragostit de o persoana cu care sincer n-am avut nici un fel de tangenta la inceput, nu mi s-a parut nicicum. Tin la el si ii doresc tot binele din lume, macar asta as vrea sa ii spun, dar, din nou, ma impiedica statutul.

      • Acelasi deplasat :) / 27 January 2017 15:58

        Nu mai stiu ce sa zic de intoducere… :))
        Pe o parte ma bucur ca nu sunt singurul pe alta parte imi e mila de noi.
        Sunt tot felul de sentimente ciudate…stari ciudate…nimeni nu te anunta ca ar putea fii asemenea situatii.
        La noi a inceput ca o prosteala..un fel de prietenie..rasete…zambete…strambaturi..chiar ca o prostie 🙂 ca 2 copii mici.
        Cred ca dupa 2 luni i-am zis ca o iubesc…da i-am zis..asta am simtit 🙁
        Apoi a devenit ca o dependenta pentru mine…ii scriam din baie pe ascuns. EA RADEA DE MINE CA FAC ASTA
        Dupa ceva timp a ajuns sa imi scrie din pat in timp ce era cu al ei in pat noaptea..uram chestia asta.
        P.S noi nu ne-am vazut niciodata face to face… totul a fost prin mesaje, video si sunat la telefon :)))
        Si mai ciudat asa e?? Da poti rade de mine 🙂

      • Hey / 27 January 2017 23:44

        Crede-ma, nimic nu ma mai mira in ziua de azi :))

  4. Eu / 26 January 2017 14:03

    Hei 🙂
    Stiu cum e!
    Am trait aceasta chestie identica 100% ca tine…Chiar ea mi-a dat acest link…si daca vede acest com. vreau sa ii zic ca imi e dor de ea.
    E o lupta foarte grea devenisem, cel mai frustrat om pe care l-ai intalnit, dar am avut taria sa spun GATA!
    Desi si ea mi-a zis in ultima conversatie ca nu se gandea sa castige in fata relatie mele de multi ani.
    Regret ca am spus stop, regret ca nu mai vorbesc cu ea.
    Imi e dor de zambetul ei in fiecare zi.
    DAR PUR SI SIMPLU NU ERA CORECT!
    Sunt un om cu capul pe umeri…sau cel putin asa imi place sa cred

    Reply
    • Hey / 26 January 2017 21:50

      Deci nu sunt singura care trece prin asa ceva :)) am scris acest articol din tot sufletul, intr o noapte in care nu aveam somn, ma apasa atat de tare, incat am deschis un document word si am inceput sa scriu fara sa stau sa ma gandesc prea mult, inima si a spus povestea. Creierul nu era de acord, dar ce sa-i faci:))

      Reply
      • Din nou tot eu / 27 January 2017 11:40

        Hei din nou 🙂
        Nu esti singura :)) dar se pare ca eu sunt singurul..
        Cel mai ciudat mi-a fost ca am auzit de chestii de genul si radeam ca prostul cat de slabi pot sa fie unii/unele.
        Din pacate am ajuns de 10 ori mai slab decat credeam ca o sa fiu vreo data.
        Credeam ca sunt genul de om cu capul pe umeri care stie ce vrea.. da am stiut ce vreau pana la un punct.
        Am viata la care visam cand eram pustan..functie, bani, familei, respect, sa fiu cineva…
        Dar se pare ca nu e chiar ce imi doaream si a mai aparut si ea…din neant…
        Toate trec…cumva o sa fie bine :)) sper…cred..

      • Hey / 27 January 2017 15:34

        Daca mi ar fi zis cineva vreodata ca o sa trec prin asa ceva as fi zis ca e nebun. Baaai, mor aici. :)) sper ca ii transmit macar telepatic ce as vrea de fapt sa ii zic. Si oricum, nu cred ca esti singurul 🙂 e posibil ca si el sa imparta aceleasi framantari ca si mine, dupa cum am si scris in articol 🙂

      • Eu / 31 January 2017 8:09

        Hey,
        De ce nu ii zici in fata ce ai de zis….poate nu simte acelasi lucru ca si tine si te calmezi 🙂 zic si eu.

        Si daca iti impartaseste acelasi lucru..fuck off!! Trebuie sa fii si tu fericita! 🙂
        Mai este o chestie, daca te indragostesti de o a 2 persoana se zice sa renunti la prima.
        Daca erai indragostita de prima nu se mai putea infiripa ceva 🙂
        Eu zic…dar nu am fost in stare sa iau aceasta decizie 🙂
        O zii buna!

      • Hey / 27 January 2017 15:42

        https://www.catchy.ro/nu-sunt-nebun/105534
        Poftim dovada, nu esti singurul, mai trec si altii prin asta. cand am citit acest articol, am ramas muta, se potriveste prea bine descrierea 🙂 enjoy

      • Acelasi deplasat :) / 27 January 2017 16:14

        Da se pare ca mai sunt si altii 🙁

        Dar ce e de facut? O singura chestie imi doresc, sa mai am nebunia care o aveam la 17/18 ani cand luam decizii fara sa analizez prea mult.
        Dar nu…acum sunt un tip cu capul pe umeri doar asta mi-am dorit :)))
        Incerc sa o iau ca pe o experienta de viata…incerc sa o uit, dar tot verific wapp.-ul ei sa vad cand a fost ultima data conectata…Si din nou ma sting incet dar sigur cand vad ca e conectata si eu nu ii scriu.
        Nu ii scriu pentru ca omul cu capul pe umeri considera ca nu este ok sa distrugi 2 vieti care nu au nici o vina.
        Da..alta greseala ca ma gandesc prea mult la cei din jurul meu
        La mine cine se gandeste? 🙂

  5. Lavinia / 19 January 2017 16:51

    Dar el? El “raspunde” acestui feeling?

    Reply
    • Hey / 25 January 2017 0:20

      @Lavinia : raspunde, si inca cum. De fapt mai corect ar fi sa spun ca eu am raspuns acestui feeling, , initial n-aveam nici un fel de treaba. E un tip interesant, inteligent, amuzant. Cu toate asta, imi impun absolut zilnic sa incetez. Eu nu-s asa, si asta e.. ma gandesc la el atat de mult incat am ajuns sa ma sperii cand vine langa mine :)).

      Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro