De parc-aş şti eu vreodată să fac ce trebuie. Aziul mi-e la fel cu ieriul, nălucă-n pisc şi-n coamă. Litere şi sunete. Voci şi tonuri. Timbre şi timbruri. Sunt un fir de sare măruntă şi roşie, bună de presărat pe-un măr verde, strâns muşcat. Om e nume mineral.
De ziua mea, să mă lăsaţi, oamenilor, frumoşilor, să vă spun eu vouă „La mulţi ani dragi!“ şi să-ntind inimile moi şi mici ale cuvintelor către voi, cu păsare de făptură tremurată, dară nu mai puţin către sus învârtoşată, şi să vă sărut mâinile gândurilor calde. Mi-e aripă rotundă, curată lângă voi.
Citiţi şi
Un kilogram de… bucurie, vă rog!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
