La fel cum sunt chestionată „De ce VENUSS?”, tot așa mă întreabă absolut toată lumea cu care interacționez „Ce vârstă ai?” și răspund, de fiecare dată, că nu o pot spune deoarece e o superstiție a mea. Zâmbesc! Nu am superstiții de niciun fel și nici nu s-a găsit, încă, vreun isteț care să-mi ceară și ceva argumente, căci, la o adică, nu-mi ia norocul vreo pisică neagră și-l dă altcuiva care-i iese cu plinul în cale, dacă mi-aș spune anii pe care îi are sufletul meu. Sau al meu buletin. 🙂
Mărturisesc, a existat și un moment în care cineva mi-a spus că nici n-ar vrea să o știe, pentru că, astfel, îmi accentuez latura misterioasă… Nici gând! Sau, cel puțin, până atunci nu luasem în calcul această variantă, dar mi-a dat un pont și, poate, pe viitor îl voi folosi.
Fără îndoială, cu toții când atingem câte un prag, ne așezăm la o masă – imaginară – și deschidem (înfricoșați, unii dintre noi) un dialog cu noi înșine, cu privire la balanța vieții, pe care am pus la cântărit… diverse! De regulă, începem prin a împărți categoria „diverse” în eșecuri și realizări! Majoritatea dintre noi căutam aprig realizările, dar ne vin în minte, involuntar, eșecurile! Incursiunea în timp ne duce imediat către cel mai mare! Și-atunci, apelăm la conștient si o facem insistent sau chiar cu disperare, tocmai pentru a găsi cea mai mare realizare. Spre echilibrarea balanței!
„SENSUL”, cum am numit-o încă din clipa în care ne-am privit pentru întâia oară (ce-i drept, mai mult eu pe ea), înclină puternic balanța și reprezintă realmente cea mai mare realizare a vieții mele… Este minunea de copilă, de mini-me, care a venit când am dorit-o mai strașnic și întocmai precum am visat-o timp de vreo opt luni, încontinuu.
În celălalt taler însă, am mai adunat una bucată divorț, un număr mai mult sau mai puțin relevant de prietenii eșuate și alte câteva povești de iubire. Apuse. Privesc din nou spre primul taler și zâmbesc iarăși. Sufletul mi-e plin la refuz de ea și de pasiunile mele. Una-i aviația și o alta este scrisul. Le iubesc într-atât, încât le-aș putea face (și pe una chiar o fac), for free! Că doar așa-i și-n dragoste… iubești cu-adevărat atunci când nu aștepți nimic la schimb, când nu forțezi și nici nu îl pictezi într-un tablou alăturea-ți, ci alături de fericirea lui, chiar dacă aceasta nu te include. Deoarece fix tot acești 30 de ani m-au învățat să și pierd. Un om drag, un părinte, un bărbat iubit cu toate simțurile.
Cu toate acestea, tot aceștia 30 sunt cei care m-au conturat, m-au adus unde mă aflu acum, m-au educat, m-au purtat către eu-cea de astăzi, mai încrezătoare în ceea ce sunt or pot fi, mai mamă pentru al meu pui, mai fiică pentru a mea mamă, mai soră pentru a mea soră și mai femeie pentru bărbatul care mă va iubi. Până la… încă 30. 🙂
Nu-mi fac planuri! Am fost mereu femeia momentului, activă și pusă pe șotii (și pe ducă) ori de câte ori a fost necesar or ba! Însă, deși odată cu-acest prefix nu se schimbă ceva neapărat vizibil la noi, ca femei, fundamental știu cert că-s alta. Știu bine ce greșeli nu mi-aș dori să repet, am învățat cui să-i așez sufletu-mi pe tavă sau în fața cui să-mi înfrânez trăirile, cum să am răbdare cu cei apropiați și cum să le vorbesc fiecăruia în parte, când să ofer o îmbrățișare și când să-mi mărturisesc sentimentele apăsătoare, ce prietenii să leg și pe care să le evit, când să-mi îndrept privirea și resursele către alții mai puțin norocoși or când să nu-mi pese de gura stâlcită a unora, cum să port un stiletto și în ce momente să zâmbesc șiret, căci odată cu actul nașterii, noi, femeile, căpătăm doza aceea de prefăcătorie spontană, care, de altfel, nu are nimic rău în ea, fiind numită în limbajul moraliștilor „stăpânire de sine”; am învățat să păstrez, organizată și actualizată, o listă pe care să bifez locuri de văzut și viață de savurat! Or măcar de gustat! Puțin câte puțin. Sau totul dintr-o îmbucătură! Am învățat să-mi cunosc trupul și să-l stăpânesc, purtându-l cu mândrie și feminitate, să-mi iubesc defectele și să-mi accept fricile, pentru că nici VENUSS nu mai este de piatră, mon cher! 🙂
La 30, mai știu bine că incertitudinile nu mă vor mai purta vreodată între iubirea împărțită la doi de el, cum nici la cei ce m-au pierdut nu voi mai dori vreodată să mă-ntorc și, astfel, aroganța acestui prefix mă va defini întru totul! Fiindcă, de fapt, ce-am înțeles în acești cei mai frumoși ani ori anii la care începe viața, este c-am fost plămădită din iubire și-ntr-o viață viitoare tot cu iubire mă voi hrăni…
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
