În vacanţa dintre anii I şi II de facultate am făcut fel de fel de jobuleţe ca să mai câştig un ban cinstit; să mănânce şi gura mea o pâine, vorba poetului. Am fost bonă, am aplicat chestionare din uşă în uşă, am fost şi agent de pază vreo două săptămani, până am realizat că salariul de 6 milioane nu îmi va acoperi tratamentul contra varicelor. Ajunsesem la un moment dat să vând cărţi poştele în Cişmigiu. Poate vă amintiţi de mine: eram fata aceea costumată în rochiţă medievală, cu chipul schimonosit de o stânjeneală extremă (pentru că destinul a aruncat-o în domeniul vânzărilor tocmai pe ea, cea care ar fi mers pe cioburi numai să nu fie nevoie să convingă pe nimeni de nimic). Şi cum stăteam eu aşa, la 40 de grade, într-un iulie cu totul tipic, înfăşurată în rochia-mi generoasă, aud un firicel de voce:
– Mami, maaami! Vreau şi eu o păpuşă ca ea!
Opa, despre mine să fie vorba? Mă uit spre mogâldeața care întindea un deget dolofan spre mine şi brusc inima-mi îşi triplează volumul.
– Da, iubita, e frumoasă domnişoara, răspunde mama piticaniei, zâmbindu-mi complice.
– Daaa, e aşa grasă şi lucioasă! Ar fi cea mai frumoasă păpuşă din lume!
Zâmbetul mămicii s-a topit ca zăpada de octombrie. A grăbit pasul, lăsându-mă mai roşie, mai grasă şi mai lucioasă decât cea mai frumoasă păpuşă din lume.
Autor: Lia M.
Regulamentul concursului, aici. Dacă v-a plăcut acest articol, votați-l, în intervalul prevăzut de regulament, aici.
Citiţi şi
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Lucrezi de acasă? Iată cum să îţi creezi spaţiul perfect pentru muncă
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
