Vorbeam ieri cu nişte prieteni, veniţi la o palavră şi o supă de roşii cu coriandru, despre locurile care ne atrag ca magnetul şi în care se întâmplă lucruri ciudate, semnalate, înregistrate ştiinţific sau doar reverberând puternic în sălile inimilor noastre. Şi, parcă, pe măsură ce trec anii efectele se intensifică. 2014 a fost, până acum, un an de provocări intense. E ca un val care se ridică, răscolind tot nisipul, de la uriaşele mişcări ale aştrilor până la schimbarea frecvenţei de rezonanţă a Pământului (da, ştiaţi că frecvenţa a crescut?…)
Locuri din astea, speciale, cum le spunem, există peste tot. Nu cred că e om să fi păşit în preajma Piramidelor de lângă Cairo şi să nu fi spus că acolo e ceva de dincolo de noi. La fel în zona Babele – Omu, de la noi… sau în Munţii Buzăului. Sau la poalele Himalayei, unde se întâmplă tot felul de năzbâtii inexplicabile. Lista poate continua. Dintre cele pe care le-am parcurs deja: Creta, Amazonul, Dobrogea, în multe locuri, Stonehenge, Sedona, multe bucăţi din Irlanda, Delphi, sudul Franţei… Urmează Macchu Picchu. Dacă vreţi să citiţi despre experienţe în asemenea locuri, aruncaţi un ochi aici.
Aceste spaţii sunt marcate de construcţii rituale înălţate de mâna omului, în epoci mai vechi sau mai apropiate. De la megaliţi la catedrale, aceste construcţii sunt o confirmare a unor energii nevăzute, adesea calificate drept portaluri sau vortexuri. Se spune că sunt 12 portaluri principale, 144 secundare… nu am dovezi care să confirme această afirmaţie. Pământul, din ce în ce mai clar, este o planetă misterioasă, pe care Cei Vechi o considerau, pe bună dreptate, sacră, iar aceste “puncte de putere” sunt locuri unde venim, atraşi de un fel de magnetism inexplicabil, să ne primim lecţiile, să ne facem şcoala primară a conexiunilor şi să ne amintim ceea ce trebuie să ne amintim. Suntem ca nişte pelerini care se perindă pe la Marile Catedrale ale Pământului.
Aceste locuri, în care se deschid porţile unor energii mai puţin cunoscute, şi care răspund de “minuni” (minune e tot ce se întâmplă mai rapid decât ne-am aştepta, în lipsa condiţiilor fizice care ar putea explica fenomenul… nu?) oferă cunoaştere printr-un fel de cataliză neştiută. Pelerinul accesează o înţelepciune şi o cunoaştere, care îl marchează ca o ştampilă luminoasă, primită în schimbul unei anumite atitudini, care combină admiraţia, smerenia, recunoştinţa şi respectul pentru acel loc.
La noi, poţi recunoaşte aceste locuri prin prezenţa schiturilor solitare, căci călugărul ortodox are o anumită ştiinţă de a “citi” energia locurilor şi de a alege spaţii puternic încărcate pentru a stabili tabere de bază în care se lucrează, intens, spiritual. Cercetătorii au venit şi au măsurat locuri ca Munţii Buzăului, Sfinxul şi altele. Asemenea zone radiază câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă, iar pe liniile de câmp sau pe punctele de maximă energie se aliniază construcţii: temple, catedrale, piramide, totul construit pe proporţiile matematicilor sacre. Adânc, în pământ, cuarţul, mica sau alte aglomerări cristaline “validează” caracterul special al punctului respectiv. Ca nişte creuzete purificatoare, multe din aceste locuri răspund de vindecări sau iluminări instantanee, documentate. Energia circulă în varii direcţii, purtată de curenţii vortexului, iar uneori deschide ceea ce numim portal. Conexiuni cu alte dimensiuni. Părintele Isidor îmi spunea astă vară, pe vârful Ţurţudui, că “aici e Athosul românesc. Aici vorbesc eu cu Dumnezeu”, şi multe sunt poveştile despre dispariţii şi translocări instantanee din acel punct. Găuri de vierme invizibile conectează prin portal cu lumi mai materiale sau mai puţin materiale, accesibile accidental sau intenţionat, în stări de coerenţă şi claritate. Armonizarea cu acest “spirit al locului” pare o condiţie esenţială pentru experienţele mai deosebite.
Civilizaţii vechi, cum este cea a indienilor din America de Nord, practică ceremonii în care se cere permisiunea pentru un asemenea acces, iar locurile profund sacre par păzite de scuturi de protecţie care coboară numai în faţa impecabilităţii. Echilibrul, cunoaşterea de sine, starea de bine interior sunt şi ele condiţii de acces.
Aceste portaluri sunt gestionate de fluxuri de energie cosmică, şi de aceea experienţele variază în funcţie de eclipse, solstiţii, proximităţi, alinieri astrologice. Oamenii vin în flux şi reflux, atraşi la un anumit moment de un anumit punct care radiază, ca un far, chemarea. Iar ceea ce se întâmplă este că pelerinul primeşte un “pachet” de energie, cum mi-a explicat săptămâna trecută un băieţel de clasa întâi, iar în schimb, locul este încărcat cu încă o prezenţă. Mergând pe vechiul drum al pelerinilor, pe lângă Macon, pe drumul spre Santiago de Compostella, se simte “semnătura” tuturor celor care l-au parcurs, printre bisericile de secol X şi dealurile cu vii. Semnăturile noastre, ale celor ce se simt chemaţi să atingă un anumit punct de pe planetă, sunt cuante de amplificare şi activare a locurilor respective.
Dacă, în 2014, vă simţiţi chemaţi către un asemenea loc, împrumutaţi banii de călătorie şi mergeţi acolo. N-o să luaţi cu voi în mormânt nici costumul Armani, nici geanta Gucci, nici casa, nici maşina.
Acestea sunt experienţe care ne schimbă viaţa, ne fac mai buni, de la nivel cuantic până la emoţional şi social, şi care deschid uşa unui alt tip de evoluţie personală. 2014 e bun pentru ceea ce vracii din civilizaţiile tribale numesc “vision Quest”, călătorii de căutare interioară a înţelegerii asupra a ceea ce suntem.
Recalibrarea personală pe care o asemenea călătorie o produce este esenţială, şi puteţi întreba pe oricine a avut o asemenea experienţă ce anume s-a schimbat. Majoritatea va arăta către pace, înţelegere profundă, compasiune, iubire şi regăsirea sensului individual în viaţă. Explorarea conştiinţei şi redobândirea măiestriei de a trăi prin eliberarea de tot ce este stagnant, autoexaminare şi regăsirea confortului cu liniştea interioară sunt şcoala primară şi eticheta celor conştienţi de nevoia de a creşte, învăţa şi dărui mereu.
Asta ca să ne aducem aminte că locul cel mai important şi sacru nu este afară, ci în inima noastră, şi că îl purtăm cu noi pretutindeni. Iar dacă simţiţi nevoia de a porni acum, imediat, iată şi ocazia: Peru 2014, Tabăra de Conştiinţă Extinsă în Amazon.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
