Capitală a regiunii franceze Pays de la Loire şi al şaselea oraş ca mărime din Franţa, Nantes stă sub semnul verdelui tot anul 2013, fiind „Capitala verde a Europei”. Acordarea acestui titlu-premiu este o inițiativă a Comisiei Europene, motivată de faptul că 80% din cetățenii europeni locuiesc în orașe și cum acestea sunt o sursă importantă de poluare a mediului, tot aici trebuie să se concentreze și eforturile de ecologizare. Desemnarea unui oraș european drept capitală verde a început în 2010 cu orașul Stockholm, Suedia, căruia i-a urmat Hamburg, Germania, în 2011 și Vitoria-Gasteiz, Spania, în 2012, iar în 2014, ștafeta va fi preluată de Copenhaga, Danemarca. Dar să vedem ce are Nantes atât de special încât și în 2004, revista Time l-a declarat “the most liveable city in Europe” (cel mai locuibil oraș din Europa).
Oraş universitar şi episcopie, Nantes s-a dezvoltat din comerţul cu Africa şi Indiile de Vest, iar vestea i s-a dus imediat ce Regele Henry al IV-lea a semnat aici faimosul Edict care garanta libertatea şi credinţa religioasă a protestanţilor. De-a lungul timpului, aşezarea s-a dezvoltat, devenind unul dintre cele mai importante porturi franceze, fiind considerat astăzi drept centrul metropolitan al vestului Franţei, important centru universitar şi cultural. Sunt deja consacrate Carnavalul din aprilie şi Festivalul de Vară din iunie, care adună muzicieni din toate colţurile lumii. Opera, Centrul Cultural Loire-Atlantique, Castelul Ducilor din Bretagne – creaţia lui Francois II, ultimul duce al regiunii, Elefantul – o maşinărie fabuloasă, o îmbinare între lumile şi personajele lui Jules Verne, invenţiile lui Leonardo da Vinci şi fundalul industrial al oraşului, Muzeul de Artă, unde puteţi admira lucrări semnate de Courbet, Ingres, Picasso şi Chagall, Muzeul de Istorie Naturală şi Muzeul Tiparului sunt locuri pentru care timpul pare teribil de scurt… Foarte căutat este și Muzeul Jules Verne, Nantes fiind locul unde celebrul scriitor a respirat prima gură de aer. Păi, cine n-ar fi curios, nu-i așa?, să vadă locul de unde au început “Cele cinci săptămâni în balon” ori de unde au plecat “Copiii căpitanului Grant”?
Dar comori culturale, veți spune, au multe orașe europene, poate chiar mai multe. De ce totuși Nantes a câștigat în fața lor? Ei, bine, premiul „Capitala verde a Europei” se acordă unui oraş de avangardă din punctul de vedere al modului de viaţă urban cu respect pentru mediul înconjurător. Cei 600.000 de locuitori ai capitalei verzi 2013 au adoptat un plan de acțiune având ca scop reducerea, până în 2030, cu 30%! a emisiilor de carbon sub nivelul anului 1990, stabilit ca an de referință prin Protocolul de la Kyoto (semnat și de România…). E greu de imaginat, dar acum, ca urmare a investițiilor masive în sistemul de transport public, în Nantes, 95% din locuințe sunt la o distanță de maximum 300 de metri (cam 400 de pași, după Google) de o stație din care localnicii pot lua tramvaiul, un tren ușor sau autobuzul, nemaivorbind de centrele de biciclete. Și ca să înțelegeți mai bine ce se întâmplă când locuitorii unui oraș își doresc să respire un aer mai curat, iată și efectul măsurabil: în Nantes, emisiile de dioxid de carbon/cap de locuitor sunt de 4,66 tone/an în timp ce în SUA sunt de 17,3 tone! Peste toate acestea, Nantes are patru situri Natura 2000 şi 33 de zone naturale importante din punctul de vedere al florei, al faunei şi al ecologiei. Iar pentru acest an special, o expoziţie itinerantă, Aéroflorale II, va trece printr-o serie de oraşe, într-o „expediţie vegetală”.
Dacă sunteţi ecologişti sau măcar vreţi să aflaţi ce înseamnă acest lucru, vă recomandăm măcar un city-break la Nantes, unde, ca posibilități de cazare, există un număr impresionant de eco-certified rooms! Și nu în ultimul rând, o întrebare pentru noi: cam în ce an ar putea candida pentru acest titlu un oraș din România?
Citiţi şi
Andaluzia. Sufletul geometric al Spaniei
Alegem Europa sau ieșim din civilizație
Unde ne sunt oamenii sănătoși la cap și la inimă?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
